Atunci, harta era considerată cel mult o încercare de a aţâţa spiretele naţionaliste în rândul categoriei de ruşi nemulţumiţi de declinul Rusiei în rândul puterilor mondiale. Acum, harta a fost reluată de publicaţiile internaţionale şi, deşi ea nu a suferit nicio modificare, o graniţă s-a schimbat categoric: cea a Ucrainei.

Aşa cum anunţa harta acum doi ani, Peninsula Crimeea a trecut înapoi la Rusia, de care a aparţinut până în 1953. Aceeaşi hartă delimitează estul separatist al Ucrainei, care ar urma să treacă tot la Rusia. După aceste schimbări, Kievul şi-ar pierde ieşirea la Marea Neagră, iar întreaga coastă de nord a acestaia ar cădea sub controlul Moscovei.

Aceasta ar fi însă doar una dintre schimbările de la graniţa Uniunii Europene. Treptat, tot mai multe state din vestul şi centrul continentului, „inima” UE, ar începe să se dezintegreze, roase din interior de tensiunile separatiste. Ruşii descriu astfel o Europă falită din punct de vedere moral şi economic, retorica fiind din acelaşi registru perfecţionat în timpul URSS.

Acelaşi discurs s-a putut auzi şi în ceea ce priveşte anexarea Crimeei şi criza din Ucraina: Moscova se prezenta drept un bastion al păcii şi securităţii internaţionale, în timp ce NATO este descris drept agresorul care înaintează nepermis de mult spre graniţele Rusiei. Astfel, declinul moral şi economic atrage scinarea pentru aproape toate marile ţări din UE.

Regatul nu mai e unit

Astfel, ruşii prevăd că scoţienii vor alege independenţa de Londra la referendumul din septembrie 2014, şi Irlanda de Nord dă curs chemării de a se alătura Irlandei ca parte a unui stat reunificat. Marea Britanie rămâne formată doar din Anglia şi Ţara Galilor.

Spania pierde Ţara Bascilor şi Catalonia

Franţa rămâne fără Piemont şi Alsacia

Bascii nu se limitează însă la pământ spanniol şi se extind spre nord, ocupând doar o zonă de coastă din sudul Franţei. Piemontul ar alege, iar Alsacia-Lorena ar reveni Germaniei, de care a aparţinut până la Primul Război Mondial.

Germania câştigă cel mai mult

Ajungem astfel la primul câştig teritorial al Germaniei care, după Rusia, bineînţeles, câştigă cel mai mult în noua ordine trasată de ruşi. Germania ar prelua şi Luxemburgul, iar jumătatea de nord a Belgiei ar trece la Olanda, în timp ce sudul rămâne independent, cu numele Valonia. Tot în favoarea Germaniei, Polonia ar pierde Pomerania, Silezia şi Prusia.

Liga Nordului ia jumătate din Italia

Felul în care „experţii în geopolitică” au desenat noua hartă a Italiei acum doi ani arată că, măcar la nivel politic, nu au fost exageraţi. Ruşii au tăiat simplu Peninsula Italiană la mijloc, de la Ancona la Piombino, iar partea de nord se va numi Liga Nordului, după partidul care tocmai a bifat o reuşită majoră la alegerile europarlamentare de la sfârşitul lunii mai.

Ungaria îşi vede visul cu ochii şi devine mare

Schimbările sunt majore însă în zona de graniţă a Uniunii Europene. România, Moldova, Ucraina şi Serbia ar urma să aibă alte graniţe. În primul rând, iar o parte din Transilvania ar trece la Ungaria, după cum îşi doresc extremiştii din Jobbik, şi el partid intrat în Parlamentul European.

România se uneşte cu Moldova şi are graniţă cu Rusia

România ar prelua însă Republica Moldova, dar fără regiunea separatistă Tranistria, care s-ar alipi Rusiei ajunsă astfel la uun pas de Delta Dunării. Şi regiunea Cernăuţi s-ar întoarce la România, iar nordul acesteia s-ar rupe şi el de Ucraina şi s-ar concentra în statul independent Galiţia, care ar prelua şi regiunea Helm de la Polonia.

Ce pierd ruşii

Nici bulgarii nu ies bine din planurile ruşilor. Ei ar urma să cedeze Burgasul, port de importanţă strategică, în favoarea Turciei. Spre est, Abhazia s-ar uni oficial cu Rusia, dar ar primi înapoi Oseţia de Sud. În mod straniu, ruşii desenează pe hartă şi o pierdere. Rusia ar renunţa la Caucaz, care s-ar transformat în emirat.

Noua Rusie de lângă noi

Imediat după episodul Crimeea, care astăzi pare mai degrabă uitat, analiştii internaţionali au început să atragă atenţia asupra tensiunilor separatiste din estul Ucrainei. În câteva zile, pro-ruşii cereau independenţa de noile autorităţi de la Kiev, pe care nu le recunosc. Criza continuă şi astăzi, în ciuda unui simulacru de referendum local organizat la 16 mai şi a alegerilor naţionale de la 25 mai. Separatiştii nu-l recunosc pe Petro Poroşenko, noul preşedinte, drept lider legitim.

Iar harta focarelor separatiste s-ar plia perfect pe aspiraţiile expansioniste ale Rusiei. În aprilie, după ce anexase Crimeea, iar criza din estul Ucrainei se accentua, Vladimir Putin readucea în atenţie sintagma „Noua Rusie”. Aş vrea să vă reamintesc: teritoriul care se numea Novorossiya pe vremea Imperiului Ţarist – Harkov, Lugansk, Cherson, Nikolaev şi Odesa – nu făceau parte din Ucraina, pe atunci”, spunea Vladimir Putin într-o sesiune-maraton de întrebări şi răspunsuri cu jurnaliştii acreditaţi la Kremlin.

Dacă vom conecta aceste puncte între ele, vedem nu doar estul tulburat de separatism al Ucrainei, ci întreaga parte de sud a ţării, de-a lungul coastei Mării Negre şi până la graniţa cu Moldova şi problematica regiune separatistă Transnistria, unde „forţele pacificatoare” ruse au fost mobilizate din 1994. Adică exact cum apare ea şi pe harta „experţilor în geopolitică”. Deocamdată, singura zonă care pare să se ralieze mai greu către înfiinţarea „Noii Rusii” este chiar Odessa, unde tendinţele separatiste s-au domolit în ultima perioadă. Oraşul a avut chiar şi o prezenţă ridicată la alegerile prezidenţiale. Şi Kievul a reacţionat însă diferit.