Cum s-a vazut anul 1989 de la varful Securitatii VI

// 18 December 2014 // Decembrie 89, Securistii-Teroristii

Fostul sediu CC al PCR

Fostul sediu CC al PCR

“Agenti ai unor servicii straine lucrau chiar in sediul CC al PCR”

 

Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan, fostul șef al Cancelariei departamentului Securității Statului, își amintește care erau “țintele” spionajului străin asupra României în 1989 și care erau serviciile secrete cele mai active pe spațiul românesc. Ofițerul invoca ordinele lui Gorbaciov către KGB de control total în ceea ce privea soarta României. Cu voie de la Moscova, dar și de la Washington, dupa cum afirma Aurel Rogojan, vârf de lance al mișcărilor antiromânești a fost Ungaria.

Obiectivele urmărite de serviciile de informații străine, în perspectiva evenimentelor planificate, vizau: penetrarea și controlul din interior a structurilor politico-administrative centrale, a celor militare de apărare, securitate și informații; subminarea economică și politică; războiul politico-diplomatic; operațiunile psihologice și de propagandă activă pentru determinarea revoltei populației; distrugerea coeziunii structurilor supreme ale puterii; influențarea moralului populației; crearea unei opoziții reprezentative și controlul acesteia; studiul și evaluarea grupurilor informale existente la nivelurile conducerii politice și de stat (centrale și locale); radicalizarea prozelitismului religios opus ortodoxismului și celorlalte culte tradiționale, a naționalismului minoritaților; readucerea în actualitate a revizionismului; atentatele la valorile de identitate națională; punerea în poziție activa a agenților aflați “în conservare”; studiul și “încadrarea” în măsuri de control și determinare a personalităților avute în vedere ca soluții la alternanța puterii.

Din controlul deplasărilor și comunicărilor diplomaților străini, acreditați la București sau în capitale ale unor state vecine, dar aflați în zonele evenimentelor planificate, a rezultat indubitabil ca serviciile speciale ale principalelor puteri occidentale, inclusiv structuri din categoria așa-numitelor prelungiri executive clandestine ale spionajului aveau în desfășurare și operațiuni de altă natură decât culegerea secretă de informații.

Erau active toate statele care aveau interese politico-economice și de altă natură în legătură cu România și ale căror servicii de spionaj erau tradițional bine reprezentate aici. Din motivele istorice știute, Ungaria și-a asumat partea mai ascuțită a vârfului de lance… Dar Ungaria a fost susținută de marile puteri. Aflându-ne la frontiera de nord a zonei Balcanilor, fief tradițional al câtorva servicii, acestea s-au implicat și ele consistent. Gorbaciov, neîntelegând schimbarea ca pe o abandonare a doctrinei socialiste și a sferei de influență a Moscovei, a dat KGB-ului directive în sensul determinării și preluării evoluțiilor din România sub control total. Toate “cârtițele” KGB-ului dezactivate anterior ori aflate în conservare s-au afirmat în miezul evenimentelor, cooperând foarte bine cu agenți ai inamicilor URSS din NATO. Decembrie 1989 a demonstrat cu prisosință acest lucru…

Metodele utilizate erau cele dintotdeauna. Îndeletnicirea fiind veche de când lumea, registrul acțiunilor era cel clasic. Noutatea a constat în utilizarea avantajelor oferite de mijloacele de transmitere instantanee a informațiilor despre evenimentele speciale, care nu mai aveau frontiere.

A reținut atenția faptul că din telegramele primite de la reprezentanțele noastre diplomatice rezulta că au fost depuse foarte multe cereri de acreditare pentru ziariști, despre care se știa că erau cu totul altceva. Toți aceștia au dorit să vină să se documenteze numai în orașe din Transilvania și Banat: Sibiu, Brașov, Cluj, Arad, Timișoara. Nici unul nu s-a dus în Moldova ori în sudul țării. Congresul al XIV-lea al PCR a fost pretextul sub care s-au solicitat cele mai multe acreditări. Era greu să nu se acorde acreditările solicitate în acest scop, chiar daca se știa că solicitanții vor urmări, în principal, alte scopuri. După Congres, unii nu au mai plecat…

A reținut, de asemenea, atenția, accentuarea caracterului fățiș, lipsit de orice rezervă ori subtilitate a provocărilor la care s-au dedat și membri ai unor ambasade străine. Ministrul de Externe l-a convocat pe ambasadorul SUA pentru a-i învedera ignorarea unor preveri esențiale ale Codului Diplomatic (Convenția cu privire la relațiile diplomatice încheiată la Viena, 18 aprilie 1981). Ambasadorul, iritat, a încercat să protesteze. Calm, ministrul de Externe român l-a întrebat: “Domnule ambasador, dacă ambasadorul român la Washington ar ridica tonul la secretarul de stat, ce s-ar întâmpla?”. Raspuns: “Riscă să primească un impuls în posterior și să se rostogolească pe scările Departamentului de Stat” (n.n. – în traducerea aproximativă a limbajului diplomatic).

Trebuie observate practicile, amintite anterior, de a se trimite agenți/curieri recrutori pentru amorsarea dezordinilor stradale, ca fundal necesar provocărilor și diversiunilor majore. S-au documentat acțiuni de creare a suportului logistic, folosit ulterior pentru simularea actelor teroriste. Rezidența unui serviciu străin, nu cel la care ne-ar duce gândul, închiriase prin agenți de sprijin autohtoni circa 30 de apartamente ori garsoniere în zone-cheie, de regula în clădiri cu mai multe intrări și cu acces între scări pe terasele ultimului etaj… Inițial, scopul dădea doar de bănuit. A posteriori, a rezultat că din acele incinte s-au ţinut sub observaţie sedii ale unor instituţii, s-au simulat atacuri teroriste ori s-a deschis foc real şi letal.

Un alt serviciu de spionaj a cerut şi primit din partea agenţilor de sprijin autohtoni schiţele a vreo 300 de ascunzători naturale pretabile pentru realizarea legăturilor clandestine (casuţe poştale impersonale). Aproape imposibil de supravegheat şi controlat concomitent.

Agenţi ai unor servicii străine îşi aveau locurile de muncă chiar în sediul Comitetului Central al PCR ori în clădirile anexă. Ceauşescu îi ştia şi manifesta o toleranţă justificată prin aparenţele “bunelor relaţii” oficiale şi prin faptul că erau, mai mult sau mai puţin, supravegheaţi.

Articol publicat in Jurnalul National, Suplimentul Istoric “Scinteia”. General de brigada (r) Aurel Rogojan, 27/08/2009

Share

Lasa Comentariu