Cartea neagră a UDMR 1993-1997

// 13 Iunie 2012 // General, Pareri si pozitii publice, Romania azi

 

Eva Barki

Eva Barki

1993

Ianuarie

UDMR propune o Lege a minorităţilor naţionale prin care se cerea: autodeterminare, identitate colectivă, drepturi colective, dreptul comunitar al minorităţilor, drepturi specifice ale minorităţilor, utilizarea liberă a simbolurilor naţionale minoritare coincizând cu ale unor state străine, separarea integrală a învăţământului minoritar de cel român etc., adică revendicări potrivnice standardelor europene. Legea nu intră în dezbaterea parlamentară.

10 ianuarie – La Cluj-Napoca au loc acţiuni provocatoare ale UDMR. În cursul nopţii, tabla indicatoare oficială a denumirii localităţii a fost înlocuită cu una ungurească. În locul denumirii Cluj-Napoca a apărut Kolozsvari.

18 ianuarie – Este difuzată la emisiunea în limba maghiară a TVR, declaraţia d-lui Gyorgy Tokay, făcută cu ocazia celui de-al treilea congres al UDMR, care se încheiase cu o zi în urmă, declaraţie care nu a fost subtitrată în româneşte pe motiv că „nu a existat timpul necesar efectuării traducerii”. Iată ce declara la congres d-l Tokay: „Acuz în bloc parlamentarii UDMR pentru vina de a nu fi reuşit să împiedice consfinţirea în Constituţie a atributului de stat naţional unitar al României. Acest atribut pune bazele statului naţional-comunist. […] În faţa noastră stau două obiective prioritare: să ne organizăm ca naţiune şi să luptăm împotriva Constituţiei”.

27 ianuarie – Apare în peisajul politic antiromânesc jurista austriacă de origine maghiară, Eva Maria Barki, născută în România, Transilvania. Este autoarea şi susţinătoarea teoriei federalizării României şi autonomiei Transilvaniei.

Februarie

2 februarie – România devine membru asociat al Comunităţii Europene, după Polonia, Ungaria şi Cehia.

4 februarie  – Ziarul New York Times dă publicităţii o ştire conform căreia oficialităţile ungare vorbesc de un sprijin susţinut în efortul de autonomie al minorităţii maghiare din statele învecinate. Se vorbeşte chiar de un posibil conflict etnic în această zonă, inclusiv în România.

10 februarie – Se semnalează acţiuni ale UDMR în zona ceangăilor din Moldova în vederea maghiarizării lor.

Martie

2 martie – La Târgu Mureş are loc o consfătuire secretă a UDMR pe tema autoguvernării Transilvaniei.

3 martie – Parlamentul României condamnă declaraţiile mincinoase ale liderului UDMR, Laszlo Tokes, privind „continuarea în România a purificării etnice a maghiarilor”. Declaraţia a fost făcută la o conferinţă de presă în SUA şi la sediul Guvernului Ungariei.

Aprilie

6 aprilie – UDMR nu este de acord, conform declaraţiei lui Marko Bela, ca în fruntea judeţelor Harghita şi Covasna să fie prefecţi români.

8 aprilie – Guvernul României îl numeşte pe Vlad Adrian Căşuneanu prefect de Covasna. UDMR protestează prin incitare la nesupunere civică, iar Laszlo Tokes cere internaţionalizarea cazului.

23 aprilie – Premierul maghiar Joszef Antal condiţionează semnarea tratatului de bază cu România de înfiinţarea la Cluj-Napoca a Consulatului maghiar şi a Universităţii Bolyai. Declaraţia a fost făcută în urma vizitei lui Marko Bela la Budapesta.

29 aprilie – Are loc scandalul „Afacerea sugarilor”, prilejuit de deplasarea unor femei gravide din Harghita si Covasna să nască în Ungaria la Szeged. Motivul deplasării a fost că în România nu le sunt acordate condiţiile necesare. Femeile şi-au abandonat, apoi, copii pentru înfiere.

Mai

13 mai – Continuă manifestările organizate de UDMR la Gheorgheni împotriva prefectului român.

29 mai – Arpad Goncz, preşedintele Ungariei, nu este de acord cu principiul inviolabilităţii graniţei cu România, cuprins în Tratat.

Iunie

UDMR, prin reprezentanţii ei în conducerea Primăriei Tg. Mureş, se opune , în mod abuziv, ridicării bustului mareşalului Ion Antonescu în oraş.

7 iunie – Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat împotriva inculpatului Pal Csersneyes, lăsând definitivă sentinţa Tribunalului Judeţean Mureş de condamnare la 10 ani închisoare pentru agresarea criminală în 20 martie a lui Mihăilă Cofariu.

16 iunie – Elöd Kincses, cunoscut pentru atitudinea sa antiromânească şi pentru pogromul organizat la Târgu Mureş în martie 1990, dă ultimatul Poliţiei Române pentru încetarea urmăririi sale penale în vederea întoarcerii în ţară.

August

5 august – UDMR trimite un „Memorandum” la Consiliul Europei, prin care se opune admiterii României în acest for, deoarece în ţară se manifestă un „naţionalism exacerbat”, existenţa unor partide „naţionalist-extremiste” şi a „mişcării legionare”. Denaturând realităţile, UDMR a comis un atac la Statul român.
Noul preşedinte al UDMR, Marko Bela, prezidează redactarea. Memorandumului în care UDMR reclama România Consiliului Europei, datorită extremismului unor partide şi Constituţiei intolerante cu minorităţile. Un documentar, „Situaţia maghiarilor în statul român (1918-1993)” dubla Memorandumul, care cerea ca România să nu fie primită în Consiliul Europei. Marko Bela se afişează ca un adversar al Statului român.

Septembrie

9 septembrie  – Deputaţii UDMR Arpad Marton şi Imre Andras au încercat să blocheze criticarea Memorandumuluisemnat de preşedintele UDMR, Marko Bela, în Camera Deputaţilor, rezultatul fiind o masivă deplasare a vorbitorilor, din aproape toate partidele, împotriva Memorandumului.

Octombrie

4 octombrie – România a fost admisă în Consiliul Europei la Strasbourg, cu o singură abţinere: Ungaria.

5-6 octombrie – Deputatul Imre Borbely şi senatorul Lajos Magyari au solicitat în Camera Deputaţilor, respectiv, Senat păstrarea unui moment de reculegere în memoria celor 13 generali executaţi la Arad în 1848 de către trupele imperiale austriece.

15 octombrie – Marko Bela anunţă un proiect de lege a minorităţilor din România.

16-17 octombrie – La Eger, Ungaria, are loc Conferinţa Uniunii Mondiale Ardelene, „Prezentul şi viitorul Ardealului”. Printre ideile iredentiste promovate a fost: „Guvernul ungar trebuie să garanteze frontierele României şi să creeze premize pentru desfiinţarea acelor hotare care au despărţit poporul ungar.”

 

Laszlo Tokes

Laszlo Tokes

1994

Februarie

1 februarie – La Târgu Mureş, episcopul Laszlo Tokes, preşedintele de onoare al UDMR, organizează în cetatea oraşului un miting „religios” în care ruga credincioşii să nu uite că în anumite locuri din Transilvania sunt majoritari, dar nu au drepturi. Alte asemenea manifestări „religioase” au avut loc la Aiud, Oradea, Miercurea Nirajului, Baraolt.
5 februarie – Fostul demnitar comunist şi lider UDMR, Karoly Kiraly şi-a prezentat memoriile „Amintiri din revoluţie”, o lucrare cu foarte multe denaturări şi accente antiromâneşti.

9 februarie – UDMR s-a opus din răsputeri votării Legea Învăţământului, definitivată încă din 1992, contribuind din plin la amânarea adoptării ei. Benedict Nagy (UDMR) declară în Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor că „pentru copilul maghiar învăţarea limbii române este ca o traumă.” UDMR cere ca formula „obligativitatea însuşirii limbii române” să fie înlocuită cu „obligativitatea studiului limbii române”, deşi limba română era, prin Constituţia României, limbă de stat. Studiere în loc de însuşire este o subtilitate de duzină, dar acestea sunt armele UDMR.

23 februarie – În oraşul Gyor din Ungaria a luat fiinţă Societatea Miklos Horthy, al cărui obiectiv declarat este lupta împotriva Tratatului de la Trianon.

Martie

2 martie – Într-o scrisoare semnată de Laszlo Tokes, preşedintele de onoare al UDMR, acesta se plânge Consiliului Europei că  „România nu a îndeplinit până la această dată nici una din obligaţiile asumate în problema minorităţilor. Mai mult, autorităţile române practică politica regimului comunist”.

4 martie – Ministerul de Externe al României ia atitudine faţă de scrisoarea lui Laszlo Tokes.

24 martie – În municipiul Tg.Mureş, un consilier UDMR cere înscrierea pe ordinea de zi a unui proiect de hotărâre privind introducerea inscripţiilor bilingve.

29 martie – Preşedintele Ion Iliescu graţiază printr-un decret prezidenţial opt maghiari condamnaţi pentru crimele oribile săvârşite în localităţile Zetea şi Dealu din judeţul Harghita, în decembrie 1989.

Aprilie

29 aprilie – Într-un interviu televizat difuzat pe canalul 4 Budapesta, fostul ministru de externe al Ungariei, Gyula Horn, recunoaşte că în decembrie 1989 Ungaria pregătea o intervenţie armată în România.

Mai

8 mai – UDMR începe în Parlamentul României ofensiva împotriva proiectului Legii Învăţământului, cerând dreptul de a studia în limba maternă la toate nivelurile.

11 mai – Uniunea Mondială a Ziariştilor Unguri, întruniţi la Budapesta într-o conferinţă, înaintează Consiliului Europei o scrisoare prin care îl reclamă pe preşedintele României, Ion Iliescu, pentru că n-a graţiat decât o parte dintre maghiarii care au comis crime în decembrie 1989 în secuime, arătând că Pal Cseresnyes, cel care a încercat să îl omoare pe Mihai Cofariu pe 20 martie 1990 la Târgu Mureş, se mai află în închisoare.

23 mai – Deputatul UDMR Lászlo Borbély a prezentat în Cameră un protest împotriva hotărârii judecătoreşti definitive în favoarea ridicării bustului mareşalului Ion Antonescu la Tg. Mureş.

Iunie

10 iunie – Datorită împotrivirii şi a apelurilor UDMR, Ion Iliescu, preşedintele României la această dată, convoacă o întâlnire cu parlamentarii PDSR la Cotroceni, unde partizanii UDMR din PDSR (gruparea Dan Marţian) sunt dominaţi de apărătorii Constituţiei României (Liviu Maior, Petru Tănase).

16 iunie – În judeţele Harghita şi Covasna autorităţile locale iau măsuri anticonstituţionale care au drept scop accentuarea autonomiei pe criterii etnice. În Harghita, Consiliul Judeţean cere ca gardienii publici să aibă domiciliul stabil în locul unde îşi desfăşoară activitatea şi să cunoască în mod obligatoriu limba maghiară. La Gheorgheni, consiliul local se autointitulează „organ legislativ decizional”.

22 iunie – În şedinţa din această zi, UDMR propune, prin Preşedintele Camerei, Dan Marţian, predarea în maghiară a geografiei şi educaţiei cetăţeneşti şi doar istoria în limba română.

30 iunie – Primul ministru, Nicolae Văcăroiu, este interpelat în Parlamentul României pentru acordul dat în favoarea răspândirii în Transilvania a inscripţiilor bilingve.

Iulie

2 iulie – Presa maghiară ia atitudine împotriva acţiunii Poliţiei şi a Direcţiei de Drumuri şi Poduri de îndepărtare a indicatoarelor bilingve instalate neoficial. UDMR trimite pe această temă o plângere Consiliului Europei, afirmând că s-a încălcat, astfel, voinţa colectivă a comunităţilor săteşti.

5 iulie – Demonstraţii de protest la Cluj-Napoca împotriva deciziei primăriei de a organiza un şantier arheologic în centrul municipiului, în apropiere de statuia lui Matei Corvin.

6 iulie – Votarea Legii Învăţământului în Camera Deputaţilor fără amendamentele UDMR aduce după sine proteste UDMR la tribuna Camerei, dar şi în stradă. La Cluj-Napoca o manifestaţie a UDMR, în piaţa centrală, anuntă un boicot şcolar contra proiectului Legii învăţământului, acuzând autorităţile române că duc o politică de  deznaţionalizare.
Vicepreşedintele UDMR este acuzat de ai săi de deturnarea a milioane de forinţi proveniţi din Ungaria şi destinaţi maghiarimii din Ardeal.

16 iulie – Întrunit la Cluj-Napoca, Consiliul reprezentanţilor UDMR a hotărât luarea unor măsuri ferme împotriva proiectului Legii Învăţământului aprobat de Camera Deputaţilor. În acest sens a decis declanşarea unui boicot al cursurilor şcolare, chemându-şi etnicii la nesupunere civică.

19 iulie – Ion Iliescu, preşedintele ţării, ia atitudine faţă de chemarea la nesupunere civică a UDMR, afirmând că aceasta este o formă de ameninţare la adresa instituţiilor de drept.

20 iulie – Postul de televiziune, DUNA TV din Budapesta, într-o emisiune a Fundaţiei culturale a maghiarilor, difuzează comentarii tendenţioase cu grave inexactităţi privind procesele intentate de justiţia română criminalilor din decembrie 1989 de la Zetea, Dealu, Cristuru Secuiesc, judeţul Harghita.

Laszlo Borbely

Laszlo Borbely

August

18-20 august – În localitatea Trei Sate, judeţul Mureş, au loc manifestări prilejuite de sărbătorirea zilei Sfântului Ştefan. Uniunea Mondială a Maghiarilor a fost reprezentată de însuşi preşedintele ei, MiklosDuray, din Slovacia. Au mai participat reprezentanţii Societăţii EMKE şi ai UDMR. A fost evocată forţa civilizatoare pentru Europa a regelui Ştefan.
Septembrie

9 septembrie – UDMR protestează în Parlamentul României, prin deputaţii Ervin Szekely, György Tokay, Laszlo Borbely, împotriva amendamentelor la Legea 75/1994, care introducea sancţiuni pentru cei care nu respectau obligativitatea arborării Imnului României şi a Stemei României, dezvăluindu-şi, din nou, tendinţele autonomiste, revizioniste.

25 septembrie – A fost instalat la Miercurea Ciuc episcopul Ioan Sălăjan. Cu toate că această ceremonie a fost sobră şi s-a desfăşurat într-o atmosferă civilizată, mass media ungureşti au prezentat acest eveniment în termeni jignitori pentru participanţi.
UDMR a dat o „Declaraţie” în care înscăunarea episcopului era considerată: „o demonstraţie de forţă”, „îndreptată împotriva maghiarimii locale”, „o demonstraţie arogantă”, „brutalitatea cu care puterea ne-a impus sărbătoarea… nesolicitând aprobarea, abuzând în mod arţăgos de puterea pe care au primit-o temporar”, dovedindu-şi, din nou, intoleranţa şi extremismul.

Corneliu Vadim Tudor

Corneliu Vadim Tudor

26 septembrie – Senatorii UDMR Karoly Ferencz Szabo şiGyörgy Frunda s-au opus cu violenţă discutării în Senat a Declaraţiei UDMR din 25 septembrie, stârnind riposte aspre.
Liderul PRM, senatorul Corneliu Vadim Tudor, condamnă în termeni duri, în plenul Senatului, „Declaraţia UDMR”: „declaraţia provocatoare şi iresponsabilă, ce umple paharul obrăzniciilor şovinismului maghiar… Prea ne-am obişnuit să considerăm drept teribilism, manifestări izolate, locale nespecifice, nereprezentative, … toate ieşirile necontrolate ale unor lideri ai UDMR… Ceea ce s-a făcut la Miercurea Ciuc este una dintre cele mai scandaloase ieşiri din bârlog ale fiarei revizionist-horthyste a UDMR-ului şi eu voi refuza să particip la lucrările Senatului României, dacă nu vom pune cu botul pe labe această fiară fascistă care vrea sfârtecarea teritorială a României”. În finalul şedinţei, senatorul Corneliu Vadim Tudor a cerut scoaterea UDMR în afara legii.

Octombrie

În mai multe oraşe din Transilvania, UDMR a scos în stradă copii maghiari, de la şcoală, pentru a protesta împotriva proiectului Legii Învăţământului, practic împotriva limbii române.

5 octombrie –  Într-o conferinţă ţinută la Gyor, ministrul de Externe ungar Laszlo Kovacs a afirmat că Ungaria nu renunţă la principiul modificării graniţelor pe cale paşnică.

6 octombrie – Avocata Eva Maria Barki din Viena, preşedinta „Comitetului Internaţional pentru Transilvania“, participă la TârguMureş, la biserica unitariană, la o întâlnire cu liderii UDMR, vorbind despre „Situaţia grupurilor de popoare din noua Europă”, propunând federalizarea României, pentru a deveni mai atractivă Europei.

8 octombrie – Proteste ale UDMR pentru inscripţionarea bilingvă de către Inspectoratul General al Poliţiei a inscripţiilor de pe faţadele posturilor de poliţie din judeţul Harghita.

26 octombrie – UDMR promovează tot mai mult în eter principiile autoguvernării şi ale autodeterminării, ca acţiuni premergătoare ale procesului de federalizare a României.

Noiembrie

4 noiembrie – Preşedintele UDMR, Marko Bela, declară ziarului newyorkez Amerikai Magyar Nepszava că „Dacoromânismul este fascismul actual românesc, care a luat formă concretă prin Vatra Românească… Dacoromânismul este o ideologie rasistă… cine este apostolul dacoromânismului acela este criminal“. O mostră de intoleranţă şi de extremism tipic UDMR, care aruncă blamul unei etichete politice negative asupra întregii naţiuni române.
Ura fată de Vatra Românească, formulă incomodă pentru unguri, pleacă de la eşecul loviturii de stat pusă la cale de UDMR, pe 15 martie 1990, la Târgul Mureş.

10 noiembrie – Unul din liderii târgumureşeni ai UDMR, fugit în Ungaria după evenimentele din martie 1990, DenesCzire, publică înErdelyMagyorsag, un articol în care batjocoreşte întreaga noastră istorie, reluând teza imigrării noastre din sudul Dunării.

Decembrie

11 decembrie – Consiliul Reprezentanţilor UDMR lansează la Cluj-Napoca un „ Apel către opinia publică europeană, către toţi confraţii noştri care doresc făurirea democraţiei şi a unei vieţi libere, paşnice şi drepte”. Din contextul acestui Apel cităm: „Ne-am înşelat înzecit în speranţele noastre… în locul ideologiei comuniste dispărute, au apărut neototalitarismul, naţionalismul, şovinismul, xenofobia şi, din lada de gunoi a istoriei, a reapărut ideea de stat naţional”.
Consiliul Reprezentanţilor al UDMR adoptă o „Declaraţie” în care se susţine că SRI ar fi întocmit o „listă neagră” cu persoanele care urmează să fie lichidate, printre care se numără şi Laszlo Tökes.UDMR este partenerul intern care a contribuit din plin la fabricarea unei rele imagini a României peste hotare.

23 decembrie -  La dezbaterea moţiunii de cenzură „Reşiţa”, Corneliu Vadim Tudor a cerut din nou scoaterea în afara legii a UDMR şi a condamnat alianţa cu UDMR a PNŢCD şi PL’93.
Primarul UDMR, JenöSzasz, cere fundaţiei elveţiene Basel Hilft schimbarea destinaţiei clădirii Orfelinatului din Odorhei, ocrotirea copiilor români cu handicap, în care intenţionează să înfiinţeze o universitate maghiară. Fundaţia Basel Hilft, pentru a scăpa de presiunea şi agresivitatea udemeristă, donează clădirea unei Congregaţii de maici greco-catolice subordonate Mitropoliei greco-catolice de Alba Iulia – Făgăraş. Refuzul Asociaţiei elveţiene va declanşa o adevărată campanie represivă udemeristă împotriva ei.

Marko Bela

Marko Bela

1996

Începând din acest an, Uniunea Cercetaşilor Maghiari din România, în colaborare cu cea din Ungaria şi cu Uniunea Mondială a Cercetaşilor Maghiari (SUA), finanţată de Guvernul Ungariei şi de fundaţiile „Sörös”, organizează tabere de tip paramilitar în Transilvania (Zizin, Zărneşti-Braşov, Peştera Mereşti-Harghita etc.), unde se exersează orientarea în teren, supravieţuirea în condiţii grele, radiotelegrafia, artele marţiale etc., în uniforme de tip militar. În Carpaţii Estici şi Sudici, membrii acestor tabere identifică vechea graniţă a Austro-Ungariei cu România şi ridică uneori borne cu culorile drapelului Ungariei. Uniunea Cercetaşilor Maghiari din România este o şcoală de pregătire militară şi politică în slujba revizionismului Ungariei.

Ianuarie

La reclamaţiile externe ale UDMR, Consiliul Europei îl trimite pe Comisarul european pentru minorităţi naţionale, Max Van derStoel, în România, pentru a verifica dacă Legea Învăţământului din România corespunde standardelor europene. Prima vizită cu acest scop a avut loc în toamna lui 1995, a doua în ianuarie 1996, iar concluzia a fost aceeaşi de două ori: legea reclamată corespundea standardelor internaţionale.

9 ianuarie – Se intensifică contactele în vederea semnării Tratatului de bază româno-ungar. Ministrul de externe ungar, László Kovács, insistă pentru includerea prevederilor Recomandării 1201 a Consiliului Europei şi în acest tratat.

10 ianuarie – Preşedintele UDMR, Marko Bela, afirmă că „Dacoromânismul este o ideologie rasistă, dar nu apare aşa, fiind camuflată de ea însăşi.”

12 ianuarie – Consiliul Reprezentanţilor Unionali (CRU) UDMR, întrunit la Odorhei, condamnă ideile extremiste ale lui Adam Katona, despre puritatea maghiarimii . Cu acelaşi prilej, senatorul Jozsef Csapo a prezentat Proiectul statutului de autonomie personală a comunităţii maghiare din România, cerând nu egalitate şi drepturi, ci „egalitate reală şi totală” a minorităţii maghiare.

17 ianuarie – Într-un interviu acordat de deputatul UDMR Imre Borbely, cu ocazia întrunirii la Odorheiul Secuiesc a Consiliului reprezentanţilor UDMR, acesta a susţinut: „În România nu există numai condiţii, ci şi necesitatea federalizării. Istoria şi geografia ţării sunt de aşa natură încât mentalităţi diferite s-au concentrat în entităţi geografice separate”.

23 ianuarie – Lecţii de maghiarizare: la Televiziunea Română se continuă o politică vehement antiromânească.

30 ianuarie – UDMR refuză, împotriva evidenţei, concluziile Comisarului european Max Van derStoelşi protestează, prin Uniunea cadrelor didactice maghiare, care dă la Sovata un comunicat, afirmând că presa a inventat concluziile comisarului european despre Legea Învăţământului, ceea ce nu era adevărat.

Februarie

6 februarie – Opinii ungureşti apărute în ziarele budapestane, cu ocazia negocierii  Tratatului româno-ungar: „Prin Tratatul de la Trianon, României i-a fost atribuit un teritoriu locuit în majoritate de maghiari, ca şi porţiuni din partea de răsărit a Ungariei”.

17 februarie – Semnarea Tratatului româno-ungar este condiţionată de partea ungară de participarea UDMR la negocieri.

Martie

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Gheorghe Funar (PUNR), a dezvelit o placă comemorativă în amintirea lui George Bariţ şi Nicolae Bălcescu, în care se menţionează cei 40.000 de români ucişi de armata ungară în 1848-1849 şi cele 230 de sate româneşti distruse de trupele revoluţiei ungare. UDMR reacţionează prin proteste la toate iniţiativele culturale identitare ale primarului Gheorghe Funar.

3 martie – Marko Bela cere Guvernului Ungariei să includă în Tratatul de bază cu România toate cererile UDMR.

6 martie – Apare în România cartea „Analiza unui masacru – Sărmaş 1944″, autorul, Nicholas M. Nagy-Talavera, născut lângă Târgul Lăpuş, fiind sigurul supravieţuitor al unei familii de evrei săraci ucisă de horthyşti prin împuşcare.

12 martie – Scandal de proporţii în UDMR: László Tökes a adus în discuţie momentul UDMR din 1993, când deputaţii Frunda, Borbely, Verestoy, fără acceptul UDMR, dar cu ştirea lui Marko Bela, au purtat tratative cu reprezentanţii Puterii, abătându-se, după opinia lui, de la linia UDMR.

13 martie – Apar tot mai des opinii în presă cu privire la existenţa unei înţelegeri între PDSR şi UDMR.

15 martie – Ziua declanşării revoluţiei ungare de la 1848 a fost sărbătorită, sub îndrumarea UDMR, peste tot în Transilvania cu steaguri ale Ungariei, cu imnul Ungariei, cu declaraţii revizioniste şi ameninţări la adresa Statului Român. În această zi, Transilvania a fost pur şi simplu invadată de demnitari din Ungaria, foşti sau în funcţie, care cereau, între altele, „respectarea simbolurilor istorice maghiare”. Presiunea exercitată avea rostul din partea UDMR de a determina partea română să accepte toate cererile maghiare legate de Tratatul cu Ungaria, care intra într-o fază finală.

19 martie – UDMR obţine, cu concursul PNŢCD, PNL ’93, PD, PSDR, ca în Legea partidelor să nu fie interzise partidele etnice.

Aprilie

8 aprilie – Subofiţerul de poliţie român Nicolae Ion Bontaş este asasinat la Odorhei de către şase huligani unguri, membri ai UDMR.

15 aprilie – La Târgu Mureş ia fiinţă Postul local de Televiziune cu text bilingv.

Mai

Guvernul României a finalizat un acord de comerţ liber cu Ungaria, vizând desfiinţarea taxelor vamale între România şi Ungaria din data de 1 ianuarie 1997.

20 mai – La cel de-al 41-lea Congres al Uniunii Federaliste a Minorităţilor Naţionale Europene, care a avut loc la Timişoara, László Tökes declară că „autonomia etnică este unica soluţie”.

22 mai – Conducerea UDMR-ului a adoptat hotărârea 108 privind „Proiectul de statut pentru autonomia socială şi culturală a maghiarilor”.

Iunie

UDMR se face vinovat de blocarea construirii unui edificiu pentru copiii orfani la Odorhei, de către fundaţia elveţiană Basel Hilft, care a donat clădirea unor călugărite greco-catolice .
Consiliul local Odorhei, compus din membri UDMR, transmite constructorului orfelinatului cererea ca noua clădire să fie dată în proprietatea şi administrarea Asociaţiei de binefacere Caritas din Odorhei, aflată sub egidă udemeristă .

6 iunie  – Au loc alegeri locale. La Târgu Mureş, câştigă postul de primar Imre Fodor, un exponent de bază al UDMR, cu 52,4 la sută.

8 iunie – Miting în Piaţa Eroilor din Budapesta împotriva Tratatului de la Trianon şi în favoarea revizuirii graniţei cu România.

14 iunie – Elöd Kincses, fruntaş UDMR implicat în evenimentele din martie 1990, se întoarce legal de la Budapesta la Târgu Mureş, după şase ani.

22 iunie – La sesiunea Consiliului Reprezentanţilor UDMR, desfăşurată la Sfântu Gheorghe, problematica autonomiei trece pe un plan secund.

23 iunie – La Oradea este dezvelită statuia principesei Lorántffy, pe locul statuii lui Mihai Eminescu, distrusă şi aruncată în râul Criş de către horthyşti în timpul ocupaţiei ungare (1940-1944) .

28 iunie – Agenţia lituaniană de presă ELTA anunţă că raportorul pentru Consiliul Europei, György Frunda, a fost declarat persona non grata în Lituania, datorită marilor inexactităţi ale raportului de ţară pe care l-a întocmit, autorul fiind catalogat „subiectiv, părtinitor şi incompetent”.

Iulie

4 iulie – Se organizează la Budapesta o conferinţă cu tema „Ungaria şi minorităţile maghiare din străinătate”, cu participarea Guvernului maghiar. Participanţii au adoptat o Declaraţie în 11 puncte, prin care Guvernul Ungariei se angajează să sprijine tendinţele de separatism şi segregaţie ale minoritarilor unguri de oriunde, prin promovarea conceptului antidemocratic de autonomie pe baze etnice ale ungurilor din afara Ungariei. Evident primul stat vizat este Statul român. Guvernul României protestează energic împotriva declaraţiei printr-o scrisoare diplomatică.

5 iulie – Declaraţia de la Budapesta este semnată de ministrul de Externe al Ungariei, László Kovács, de reprezentanţi ai partidelor parlamentare din Ungaria şi ai organizaţiilor reprezentative ale maghiarilor de peste hotare .
Din România au fost prezenţi preşedintele UDMR, Marko Bela, preşedintele de onoare al UDMR, Laszlo Tökes, Csaba Takacs, Zoltan Dezsişi alţii .

13 iulie – UDMR, prin Consiliul Reprezentanţilor săi, a decis în unanimitate să-şi asume acest document revizionist şi antiromânesc.
Tot acum se stabileşte candidatul UDMR la Preşedinţia României,în persoana senatorului György Frunda, în al cărui program UDMR decide să includă tezele Declaraţiei de la Budapesta.
Corneliu Vadim Tudor declara: Declaraţia de la Budapesta este „o declaraţie de război împotriva României”.

16 iulie – La dezbaterile de la Sfântu Gheorghe privind desemnarea candidatului UDMR la preşedinţia României, Gyorgy Frunda a afirmat că, în eventuala câştigare a alegerilor, UDMR va desemna ca prim-ministru pe Smaranda Enache, preşedinta Ligii Pro-Europa, cunoscută pentru atitudinea ei antiromânească.

18 iulie – Este dată publicităţii „Declaraţia de la Budapesta”, document prin care statul ungar susţine politica autonomistă a minorităţii maghiare din afara graniţelor Ungariei, deci şi din România.

August

7 august – Presa semnalează un complot politic între PDSR şi UDMR la Târgu Mureş,  care urmează să se susţină reciproc la alegerile din cadrul Consiliului Local, excluzând celelalte partide.

16 august – Gheorghe Funar, preşedintele PUNR, propune ca proiectul de Tratat româno-ungar să fie supus referendumului.

14 august – Consiliul local Odorhei sigilează şi încuie cu lacăte, prin abuz, clădirea Orfelinatului românesc, confiscând o proprietate particulară.

24 august – În presă apar articole în care se ia atitudine împotriva introducerii Recomandării 1201 în Tratatul româno-ungar.

28 august – UDMR face presiuni asupra guvernului ungar pentru punerea unui accent mai mare în Tratatul româno-ungar pe autonomia etnică.

Septembrie

UDMR agită spiritele din Odorhei, sindicatele din Odorhei anunţând că vor demola Orfelinatul românesc, pentru a nu permite „colonizarea călugăritelor românce”. Acestea erau doar patru la număr.

3 septembrie – Presa românească, în special cea din Ardeal, consideră Tratatul româno-ungar ca fiind un tratat pentru neliniştea Transilvaniei.

Cu ocazia discutării Tratatului bilateral cu România, politicienii din parlamentul ungar au făcut următoarele declaraţii: Viktor Orban (FIDESZ) – „Un tratat care nu rezolvă situaţia celor două milioane de unguri pe care două diktate i-au aservit României, nu poate ameliora relaţiile dintre cele două ţări. Oricum, pentru orice tratat bilateral, condiţia este autonomia secuilor“; MihalyKapronczy (MDF) – „Unul din principalele defecte ale tratatului este că nu prevede posibilitatea modificării paşnice a graniţelor“.

4 septembrie – PUNR este exclus din coaliţia guvernamentală. PRM consideră Tratatul româno-ungar ca un pact pentru dezmembrarea României.

11 septembrie – Într-un comunicat oficial, Partidul Liber Democrat Maghiar din România se declară pentru o reconciliere istorică deplină între Ungaria şi România.

16 septembrie – Se semnează Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Ungaria.
În timp ce, la Timişoara, Ion Iliescu semnează Tratatul cu Ungaria, la Cluj-Napoca patru gropari, purtând măştile lui Ion Iliescu, Gyula Horn, Nicolae Văcăroiu şi Teodor Meleşcanu, purtau un sicriu în care se găsea o inimă de pluş străpunsă de un cuţit. Iniţiatorul parăzii mortuare: primarul Gheorghe Funar.
Explicaţia: Tratatul cu Ungaria a fost receptat ca o cedare în faţa pretenţiilor revizioniste ale Ungariei şi UDMR.

24 septembrie – În şedinţa de validare a consilierilor membri ai consiliului local Miercurea Ciuc a fost invalidat de către UDMR consilierul PUNR Ioan Mastan, pe motiv că a fost colonel în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Harghita.

26 septembrie  – Senatul României aprobă, cu o grabă suspectă, Tratatul cu Ungaria.
Sub presiunea UDMR, dar şi a forţelor politice externe care o susţineau, Guvernul României încalcă procedurile parlamentare, Regulamentul Senatului, introducând în procedură de urgenţă dezbaterea Tratatului cu Ungaria.
Încercarea unor parlamentari de a introduce o doză de raţiune în chestiunea votării unui Tratat cu Ungaria, atât de concesiv faţă de Ungaria şi minoritatea maghiară din România, a rămas fără rezultat, deoarece maşina oarbă de vot a PDSR a funcţionat.
România a semnat o pagină de capitulare a propriei diplomaţii, iar UDMR a obţinut o mare satisfacţie.
În presă apar articole tot mai numeroase privind situaţia dramatică a românilor minoritari din judeţele Harghita şi Covasna.

Octombrie

3 octombrie – Camera Deputaţilor aprobă şi ea Tratatul cu Ungaria, pecetluind această pagină ruşinoasă a diplomaţiei româneşti.

4 octombrie – GezaSzöcs, economist, disident UDMR, afirmă că în fruntea organizaţiei mureşene a UDMR se află doar oameni extremişti, intoleranţi şi antidemocraţi.

Noiembrie

4 noiembrie – La emisiunea în limba maghiară a TVR, Marko Bela declara: „Vom merge cu aceia care ne vor asigura independenţa individuală şi colectivă şi ne vor garanta dreptul de a decide în toate problemele ce privesc comunitatea maghiară din România”. Iată, deci, oferta de colaborare din partea UDMR.

Decembrie

6 decembrie – Politicienii Opoziţiei din Ungaria critică faptul că în Tratat nu se specifică modificarea paşnică a frontierelor.

10 decembrie – Parlamentul Ungariei ratifică Tratatul cu România.

12 decembrie – Guvernul coaliţiei de dreapta, centrată pe PNŢCD, urmând linia lui Corneliu Coposu, a introdus în Guvern doi miniştri unguri: Birtalan Ákos la turism şi György Tokay pentru minorităţi. UDMR, organizaţie ostilă Statului Român şi Constituţiei României, a fost acceptată la guvernare.

18 decembrie – Karoly Király, fostul disident comunist şi activist de frunte al UDMR, aflat în retragere, le spune noilor aleşi ai minorităţii maghiare că „la adăpostul legilor din România se poate acţiona în voie“!

19 decembrie – Eva Maria Bárki, militantă pentru federalizarea României, atrage atenţia noului preşedinte al României, Emil Constantinescu, să nu uite că alegerea sa se datorează şi votului minorităţii maghiare.

Sfârşitul anului 1996 aduce la cunoştinţa opiniei publice declaraţiile unor membri cunoscuţi ai UDMR, precum Ádam Katona, care cer modificarea articolului 1 din Constituţia României, cerând ca România să fie declarată stat multinaţional şi, deci, divizibil.
Ajunsă la guvernare, UDMR relansează ofensiva pentru ocuparea orfelinatului, oprită de intervenţia Ministerului de Externe al Franţei, prin primarul Odorheiului, JenöSzasz.

Victor Ciorbea

Victor Ciorbea

1997

UDMR, ajunsă la guvernare alături de CDR, îl determină pe Victor Ciorbea, primul-ministru al României, să dea Ordonanţa 36/1997, prin care profesorii români din judeţele Harghita şi Covasna aveau datoria să predea în limba maghiară.
Ordonanţa satisfăcea o mai veche revendicare a UDMR, prin care cerea nu „însuşirea”, ci „obligativitatea studierii limbii române”, text introdus în Ordonanţă de Ministrul Învăţământului, Virgil Petrescu (PNŢCD).

Ianuarie

Consiliul local al oraşului Sfântu Gheorghe, dominat de UDMR, împiedică amplasarea unei troiţe comemorative a eroilor români în centrul oraşului.

 

15 ianuarie – Conducerea primăriei municipiului Cluj-Napoca, în frunte cu primarul Gheorghe Funar, dau publicităţii o declaraţie în care protestează împotriva deschiderii Consulatului maghiar la Cluj-Napoca. În declaraţie se arată că acest consulat a funcţionat în Cluj, între anii 1980-1988, fiind desfiinţat de guvernul României întrucât  lucrătorii lui desfăşurau activităţi de spionaj şi propagandă antiromânească.

22 ianuarie – Datorită epurării etnice, în Odorheiul Secuiesc au rămas doar 2 la sută români. La Liceul Marin Preda din localitate, doar 12 cadre didactice sunt de naţionalitate română, faţă de peste 100 câte erau înainte de 1989.

Februarie

11 februarie – La Cluj-Napoca se strâng semnături, la iniţiativa primarului Gheorghe Funar, pentru interzicerea deschiderii Consulatului ungar.

12 februarie – Aflat la guvernare, UDMR face presiuni în vederea urgentării rezolvării problemelor de autonomie etnică în România.

21 februarie – Deputatul Mădălin Voicu, de la Partida Romilor, îl acuză pe Gyorgy Tokay, ministrul minorităţilor, că duce o politică de maghiarizare în ministerul său, unde se vorbeşte aproape numai ungureşte.

Martie

15 martie – La Odorheiul Secuiesc a avut loc o adevărată demonstraţie de forţă cu prilejul sărbătoririi zilei naţionale a Ungariei. Participanţii au fost îmbrăcaţi în costume de epocă: uniforme militare, săbii, bonete, pentru evocarea mai fidelă a momentului de la 1848.

16 martie – În timp ce ţara este în mizerie, primul ministru Victor Ciorbea se preocupă de aplicarea programului UDMR de permeabilizare (destrămare) a societăţii româneşti.

25 martie – Presa mureşeană semnalează continuarea maghiarizării numelor prin facturile de plată ale energiei electrice; exemple: Alexandru Cociş devine Kocsis Sandor, Ioan Socaciu devine Szakacs Janos etc.
UDMR dă publicităţii o listă de 1600 de localităţi din Ardeal în care cere introducerea inscripţionărilor bilingve.

Aprilie

4 aprilie – Sunt prezentate în presă noi acţiuni de maghiarizare a numelor româneşti, mai ales acolo unde funcţionarii stării civile sunt maghiari.

5 aprilie – Controversele privind divizarea Universităţii Babeş-Bolyai agită spiritele la Cluj-Napoca.

14 aprilie – Primarul UDMR, JenöSzasz, organizează manifestaţii maghiare împotriva călugăritelor greco-catolice de la Orfelinatul din Odorhei.

Mai

2 mai – Ministrul pentru minorităţi, Gyorgy Tokay, într-o încercare de a controla autorităţile statului, anunţă înfiinţarea la Cluj-Napoca a unui Birou teritorial menit de a culege date şi informaţii din teritoriu în privinţa modului în care autorităţile asigură protecţia minorităţilor.

6 mai – Reacţii dure ale UDMR la Raportul SRI, prezentat de la tribuna Parlamentului României.

20 mai – La Cernat, în judeţul Covasna, a fost elaborată de către fostul demnitar comunist Karoly Kiraly „Cartea autodeterminării Transilvaniei” şi este „denunţată” Poliţia română, calificată drept „xenofobă, antiminoritarăşi agresivă”.
În oraşul Covasna, consilierii UDMR au propus schimbarea a 35 de nume româneşti de astăzi, folosind Legea 100/1990, care, însă, se referea doar la numele unor străzi de origini şi de aspect comunist. Străzi cu numele Luceafărul, Trandafirul, Unirii, Prietenia, Ştefan cel Mare, Podul, Brazilor au fost schimbate cu nume maghiare ca: Jókai Mor, Rakoczi Ferenc, Ady Endre, Huniady Janos, Miklos Kelemen, Bethlen Gabor, Tamasi Aron etc. Este evidentă forţarea Legii 100/1990 şi procesul de maghiarizare prezidat de UDMR. În plus, Aron Tamasi este unul din scriitorii cu manifestări extremiste antiromâneşti în anul 1940 în Nordul Transilvaniei ocupate de armata ungară.

21 mai – UDMR, reprezentată de către deputatul Istvan Antal la tribuna Camerei Deputaţilor, dezinformează opinia publică în legătură cu abuzurile UDMR în Odorhei.

27 mai – Gabor Kolumban, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, membru UDMR, ameninţă călugăriţele greco-catolice de la Orfelinatul românesc din Odorhei că vor avea de a face cu furia mulţimii.
Preşedintele Ungariei, Arpad Goncz,şi preşedintele României, Emil Constantinescu, s-au întâlnit la Târgu Mureş. Vizita s-a desfăşurat fără incidente şi a reprezentat o încercare de reconciliere istorică.

Iunie

Primarul Sandor Farkas, dintr-o comună din secuime, a refuzat, printr-o adresă oficială, ridicarea unei cruci comemorative pe locul unei biserici distruse de unguri în anul 1940.

11 iunie –  Ministrul Culturii şi Învăţământului din Ungaria a făcut o vizită la Tg.Mureş, ocazie cu care s-au abordat probleme legate de reînfiinţarea facultăţii de medicină-farmacie în limba maghiară în acest municipiu.

18 iunie  – Liderul UDMR, Marko Bela, a declarat că are un contract cu UDMR şi nu cu Româniaşi, în consecinţă, el apără interesele UDMR-ului şi nu pe cele ale României.

20 iunie – Consilierul judeţean UDMR, Csaba Bardoczy, incită pe postul local de radio locuitorii oraşului Odorheiul Secuiesc şi 3.000 de maghiari iau cu asalt clădirea orfelinatului, sparg uşa, agresează şi aruncă-n stradă pe cele 4 călugărite greco-catolice ale Congregaţiei „Inimi neprihănite” şi pe CyrillBurgel, preşedintele Asociaţiei umanitare Basel Hilft, cetăţean elveţian.
Presa maghiară a prezentat cu mândrie, în fotografii, asaltul udemerist împotriva celor 4 călugărite greco-catolice.

30 iunie  – Soseşte la Târgu Mureş ambasadorul Ungariei, Ferenc Szöcs, pentru a aduce mulţumiri executivului mureşean pentru modul în care a fost pregătită şi s-a desfăşurat vizita preşedintelui Arpad Göncz. Prefectul Dorin Florea şi primarul Imre Fodor nu au participat, ei fiind chemaţi la Bucureşti de către premierul Victor Ciorbea în problema plăcuţelor bilingve.

Iulie

18 iulie – Noul Executiv, în frunte cu Ciorbea, dă o Ordonanţă de Guvern pentru modificarea „Legii Învăţământului” în vederea eliminării unor „grave erori de conţinut sesizate mai ales la capitolul învăţământ minoritar“. Aceasta în urma presiunilor UDMR, aflată în coaliţia de guvernare.

21 iulie – La Târgu Mureş se naşte o puternică opoziţie românească împotriva inscripţionării bilingve a tăbliţelor de intrare în municipiu.

23 iulie – În ciuda opoziţiei primarului Gheorghe Funar la Cluj-Napoca, are loc deschiderea oficială a Consulatului general al Ungariei.

26 iulie – La Odorheiul Secuiesc s-a organizat un miting al UDMR în vederea alungării din localitate a Congregaţiei greco-catolice „Inimi neprihănite”, ale cărei călugăriţe au fost maltratate la îndemnul consilierului local Csaba Bardoczi.

Septembrie

UDMR îl şantajează pe preşedintele Emil Constantinescu (CDR) cu ieşirea de la guvernare, întârziind dezbaterea Ordonanţei 37/1997 în Senat. UDMR se aliază în Senat cu ApR, care îi susţine toate cererile.
În acest timp, Ordonanţa 37/1997 se aplică, iar UDMR câştigă timp.

4 septembrie – Într-o declaraţie făcută la Consulatul ungar de la Cluj-Napoca, şeful diplomaţiei ungare a afirmat că Ungaria va intra în Uniunea Europeană, dar nu şi România.

5 septembrie – Consiliul Reprezentanţilor UDMR, întrunit la Cluj-Napoca, hotărăşte ieşirea de la guvernare, dacă până la 30 septembrie nu se adoptă în Senat Ordonanţa 37/1997 fără modificări.
UDMR cere capul lui George Pruteanu, senatorul care s-a opus privilegiilor maghiare în învăţământ şi viaţa socială.

12 septembrie – La Cernatul de Jos, jud. Covasna, „radicalii“ UDMR (Laszlo Tökes, Imre Borbely şi altii) ţin sub presiune Guvernul României, cerând „autonomie pentru secui”, „dublă cetăţenie” etc. Preşedintele de onoare al UDMR, László Tökes, cere ca Transilvania să fie o unitate
teritorială independentă în cadrul Statului Român.

17 septembrie -ÎnPiaţa Avram Iancu din Cluj-Napoca, preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, ţine un discurs împotriva „Statutului de autonomie al Ţinutului Secuilor“ elaborat de Jozsef Csapó, senator UDMR, prin care judetele Harghita şi Covasna şi o parte din judeţul Mureş se prevede că vor deveni o regiune autonomă maghiară.

Octombrie

1 octombrie – Se profilează un puci la Congresul al V-lea al UDMR, reluându-se o veche dispută între aripa „moderaţilor“şi a hiperextremistului Ádám Katona, şeful „Iniţiativei Maghiare“ din Ardeal.

7 octombrie – La Congresul UDMR, cele două aripi, a „moderaţilor“ în frunte cu Belá Marko şi a „radicalilor“ în frunte cu László Tökes, îşi manifestă o singură voinţă în ceea ce priveşte obiectivele fundamentale ale UDMR.

23 octombrie – Premierul ungar Gyula Horn, aflat în vizită în România, obţine de la Victor Ciorbea promisiunea de a se înfiinţa o universitate maghiară în România, în alt oraş decât Clujul.
UDMR şi consilierii săi din Odorhei pun la punct, cu prilejul vizitei premierului Gyula Horn în România, un plan privind ocuparea Orfelinatului românesc şi a schimbării destinaţiei clădirii conform intereselor maghiare, cu concursul Budapestei.

28 octombrie – O delegaţie parlamentară PDSR-PUNR-PRM, condusă de vicepreşedintele Camerei Deputatilor, Adrian Năstase, a efectuat o vizită în judeţele Harghita şi Covasna. Cu acest prilej, episcopul Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejan declara: „Dacă nu vom fi susţinuţi, teritoriul se pustieşte. Avem de-a face cu o Insulă a Şerpilor, nu în Marea Neagră, ci în inima României. O vom pierde oare şi pe aceasta?!“

Noiembrie

19 noiembrie – Încep în Senat dezbaterile pe marginea Legii Învăţământului.

Decembrie

Inspectoratul şcolar din jud. Covasna a comandat în Ungaria o hartă a României cu denumirile ungureşti şi a distribuit-o, apoi, tuturor şcolilor din Covasna, cheltuind 639 milioane lei din Bugetul Statului Român, pe un material didactic revizionist .

4 decembrie – „Initiaţiva maghiară din Ardeal“ se pronunţă pentru un sistem de învătământ independent în limba maghiară, arătând că guvernul Ciorbea nu prevede nimic „pe termen lung” în acest sens.

8 decembrie – Autorităţile locale din Odorhei, alcătuite din udemerişti, îl lasă, efectiv, în stradă pe secretarul general al Guvernului României, Remus Opriş, deplasat la faţa locului în mod oficial. UDMR a voit să arate că Guvernul României nu are nici o autoritate în Covasna şi a demonstrat-o.

11 decembrie – La Tg. Secuiesc, membrii UDMR din Consiliul local au adoptat trei Hotărâri – 94, 95, 96 – prin care se schimbau 25 de nume româneşti de străzi, se impunea limba maghiară ca limbă unică pentru funcţionarii Primăriei, iar documentele Primăriei să fie scrise în limba maghiară. Numele româneşti de străzi ca Independenţaşi 1 Decembrie 1918 au fost înlocuite cu nume istorice exclusiv ungureşti. Tendinţa separatistă este evidentă.

 

 

Sursă: www.cycity.com/udmr

Lasa Comentariu