Ce este puterea statului si cum este utilizata

// 25 November 2011 // Democratia si Statul, Romania azi

Autor: Teodor Ghiţescu

3.1. Ce este puterea?

Puterea este un parametru al energiei.

Energia este o proprietate a oricărei entităţi (realităţi, obiecte materiale sau spirituale) de a produce transformări, în condiţii de interacţiune cu o altă entitate (T. Ghiţescu – Management sistemic educaţional, Ed. MatrixRom, 2006). Spre exemplu, un om pentru a se deplasa mergând pe o anumită distanţă, consumă energie mecanică prin interacţiunea cu suprafaţa pe care merge. Energia consumată, pentru a produce această transformare a poziţiei lui, este cu atât mai mare cu cât omul are o greutate mai mare şi cu cât distanţa pe care o parcurge este mai mare.

Puterea este energia produsă sau consumată de o entitate într-o unitate de timp (secunda). Puterea este unul din parametrii importanţi ai oricărei entităţi, ce permit compararea mărimii transformărilor pe care le pot produce în unitate de timp. Oamenii se deosebesc între ei prin puterea mecanică pe care o are fiecare, diferită de a celorlalţi, adică prin posibilitatea (capacitatea, potenţialul) pe care o are individul uman de a schimba poziţia corpului, sau a altui corp, mai mare sau mai mic, pe o distanţă mai mare sau mai mică într-o unitate de timp.

Desigur că transformările de care sunt capabile entităţile nu se referă doar la schimbarea poziţiei  lor relative (energia mecanică) ci şi la alte tipuri de transformări, studiate de ştiinţele fizicii, chimiei, biologiei, etc.

3.2. Ce este puterea statului

Puterea statului poate fi înţeleasă corect în concordanţă cu semnificaţia de mai sus, ştiinţifică (studiată şi aprofundată de ştiinţele naturii, fizică, chimie, biologie, matematică – pentru măsurarea transformărilor ce se pot produce prin oricare formă de energie), adică prin cantitatea de transformări de care un stat este capabil în unitatea de timp.  Numai că unitatea de timp la acest nivel este, de regulă, anul calendaristic.

Pentru a produce transformări într-o societate, statul utilizează toate formele de energie cunoscute şi care pot fi sintetizate sub denumirea de „energie socială”.
MĂRIMEA TRANSFORMĂRILOR COMPLEXE PE CARE UN STAT LE POATE PRODUCE ÎN UNITATEA DE TIMP ESTE DENUMITĂ, ÎN LIMBAJUL CURENT, PUTERE SOCIALĂ SAU PUTEREA STATULUI.

3.3. Care sunt parametrii (variabilele) cu ajutorul cărora poate fi măsurată energia şi puterea statului?

Alvin Toffler, în Puterea în mişcare, editura Antet, 1995, defineşte şi explică cel mai bine aceşti parametrii, în capitolul 2, „MUŞCHII, BANII ŞI MINTEA”, referindu-se la individul uman, la organizaţii dar şi la state.

Prin urmare, vom analiza puterea statului, prin MĂRIMEA TRANSFORMĂRILOR DE CARE SUNT CAPABILE PRINCIPALELE TIPURI DE STATE, analizate în etapa 1, a acestei dezbateri (Democraţia versus antidemocraţie), utilizând cei trei parametrii principali pentru măsurarea lor:

  • muşchii sau mai larg – forţa mecanică;
  • banii sau mai larg – averea;
  • mintea sau mai larg – cunoaşterea.

Preşedinţia, parlamentul, justiţia şi guvernul sunt puteri ale statului?

CATEGORIC NU, acestea sunt STRUCTURI SOCIALE PRIN CARE SE EXERCITĂ PUTEREA  STATULUI, NU PUTEREA ÎNSĂŞI (proprietatea de a produce transformări mai mari sau mai mici în unitatea de timp).

Fiecare din aceste structuri ale puterii statului, îşi exercită puterea (capacitatea de a produce transformări), utilizând în rapoarte diferite parametrii puterii: forţa mecanică, averea şi cunoaşterea, pentru a produce transformări pozitive (prodemocratice) sau / şi negative (antidemocratice), în raport de modelul socioeconomic adoptat (capitalist, socialist, calea a treia).

Prin urmare ESTE O PREZENTARE MANIPULATOARE A ROLULUI FIECĂREI COMPONENTE STRUCTURALE ALE PUTERII STATULUI, DE A SE SUPRAVEGHEA UNA PE CEALALTĂ, adică de a induce în mintea noastră că aceste puteri acţionează aprioric în interesul cetăţeanului majoritar (prodemocratic) şi că supravegherea are tocmai acest scop!

ÎN REALITATE, ELE SE SUPRAVEGHEAZĂ PENTRU A NU SE ABATE DE LA DOCTRINA POLITICĂ, ce implementează UN ANUMIT MODEL SOCIOECONOMIC (tip de guvernare: capitalism occidental, capitalism de consum, socialism centralizat, socialism social – calea a treia).

În consecinţă, o analiză a preponderent ştiinţifică a utilizării puterii statului, de către toate structurile lui, trebuie să aibă în vedere nu numai mărimea transformărilor de care este capabil un stat, ci mai ales ÎN FAVOAREA CUI SE PRODUC ACESTE TRANSFORMĂRI, în favoarea cetăţeanului majoritar sau a unei minorităţi lacome, sadice şi sinistre.

3.4. Analiza descriptivă a utilizării puterii statului

Voi propune O ANALIZĂ PREPONDERENT DESCRIPTIVĂ A MĂRIMILOR ŞI SENSULUI TRANSFORMĂRILOR  PRODUSE DE PUTEREA STATULUI, în cele 4 tipuri de guvernare prezentate în capitolele anterioare, deoarece analiza cantitativă, evident mai edificatoare (credibilă) necesită un spaţiu foarte mare, indisponibil pe această cale.

Deosebirile esenţiale în utilizarea puterii statului EXISTA ÎNTRE CELE DOUĂ TIPURI DISTINCTE (de bază) DE GUVERNARE, SOCIALISTA SI CAPITALISTA DE TIP OCCIDENTAL, a căror doctrine politice de implementare au la bază cele doua teorii economice distincte, marxistă, respectiv marginalistă (prezentate în etapa 2 – Elemente de baza ale teoriilor economice).

Prin urmare, particularităţile utilizării puterii statului în variantele CAPITALISMULUI DE CONSUM ŞI CALEA A TREIA, vor fi precizate numai acolo unde se diferenţiază faţă de modelele de bază.

Indiferent de tipul de guvernare, cei trei parametrii au câteva proprietăţi evaluabile, comune:

  • FORŢA: este caracteristica structurilor militarizate sau cvasimilitarizate, la dispoziţia statului. În toate tipurile de stat ea este MONOPOL DE STAT, cu mici particularităţi;
  • AVEREA: este constituită din bogăţiile naturale ale solului şi subsolului, în interiorul graniţelor (cu amendamente în cazul colonialismului şi neocolonialismului). Cu mici deosebiri, averea unei naţiuni este divizată prin acte juridice în mai multe FORME: PRIVATĂ, PUBLICĂ, PUBLIC – PRIVATĂ, PERSONALĂ, DE GRUP, etc.;
  • CUNOAŞTEREA: cuprinde totalitatea  cunoştinţelor deţinute de indivizii unei naţiuni şi de structurile (organizaţiile şi instituţiile) acesteia. Utilizarea cunoştinţelor pentru a produce transformări asupra omului şi / sau mediului, produce un anumit tip de CIVILIZAŢIE, cu particularităţi distincte între cele 4 tipuri de guvernări tratate anterior.

Analiza utilizării puterii statului, pentru cele 4 tipuri de guvernări are unele aspecte comune, legate de procesele specifice omului: culturalizarea, misticismul, progresul ştiinţific şi tehnologic, etc., dar şi deosebiri esenţiale referitoare la efectele ei asupra cetăţeanului majoritar.

Utilizarea forţei

Structurile de forţă, cu mici variaţii tradiţionale, nu diferă prea mult între cele 4 tipuri de guvernări: armata, forţele speciale (antitero, de intervenţie rapidă, etc.), gărzile naţionale, poliţia, serviciile secrete (de securitate, de informaţii, etc.).

Ceea ce deosebeşte guvernarea socialistă din punct de vedere structural, este modul de recrutare a militarilor executanţi:

  • pe bază de mercenariat în sistemul capitalist, ceea ce schimbă mentalitatea luptătorului, din cea patriotică de apărarea ţării, în cea de slugă luptătoare pentru interesele celui care îl plăteşte;
  • pe bază de serviciu obligatoriu gratuit, în sistemul socialist şi calea a treia, militarul înţelegând că este în slujba ţării şi acţionează din spirit patriotic.

ASPECTELE COMUNE ALE UTILIZĂRII FORŢEI DE CĂTRE STATE, indiferent de sistemul socioeconomic, se referă la OPRIMAREA ORICĂREI FORME DE REVOLTĂ CE VIZEAZĂ SCHIMBAREA TIPULUI DE GUVERNARE. Statul capitalist de tip occidental a oprimat fără rezerve comuniştii, iar statul socialist a făcut acelaşi lucru cu liberalii sau alte curente politice ostile. Metodele utilizate au fost asemănătoare: lagăre, închisori, exterminare.

DEOSEBIREA ÎN UTILIZAREA FORŢEI VIZEAZĂ,  atât mediul extern cât şi cel intern.
DEOSEBIRI ÎN MEDIUL EXTERN:

  • Statele capitaliste puternice, de tip occidental, utilizează forţa pentru a impune altor ţări statutul de colonie economică şi exploatarea bogăţiilor lor naturale în folosul unor grupuri oligarhice de interese.
  • Statele socialiste puternice, utilizează forţa, în mediul extern, numai în situaţii extreme şi pentru sprijinirea guvernărilor de tip socialist, în state naţionale, relativ independente, scoase de sub controlul grupurilor economice de interese („elitelor mondiale”).

DEOSEBIRI ÎN MEDIUL INTERN:

  • În statele socialiste şi cele ale căii a treia, se utilizează forţa, pentru oprimarea opozanţilor, pe faţă şi explicit prin legislaţie (condamnare la moarte a criminalilor umani şi economici, ai trădătorilor ţării, etc.;
  • Statele capitaliste, de tip occidental, utilizează forţa pentru a oprima orice mişcare antiguvernamentală pe căi indirecte, ascunse, ipocrite (vezi lagărele de exterminare Abu Ghraib, Guantanamo, etc.): opozanţii sunt descrişi în media privatizată drept adepţi ai „terorismului internaţional”, „grupuri de turbulenţi”, infractori,  „atentatori la democraţie”, etc. Pentru oprimarea lor sunt folosite inclusiv forţele speciale de intervenţie împotriva „terorismului”, plătite de cetăţeanul majoritar şi utilizate împotriva lui.

Utilizarea averii

ESTE PRINCIPALUL PARAMETRU AL PUTERII STATULUI, CARE DEOSEBEŞTE FUNDAMENTAL CELE DOUĂ CATEGORII DE SISTEME ŞI VIZEAZĂ MAI ALES DOUĂ COMPONENTE DE BAZĂ:

  • Forma de proprietate predominantă, asupra pământului, asupra  mijloacelor de producţie şi asupra emisie monetare;
  • Rolul statului în felul cum sunt distribuite şi utilizate bunurile produse în economie.

În SISTEMUL CAPITALIST DE TIP OCCIDENTAL (construit pe baza doctrinelor politice de extremă dreapta, de tip liberal):

  • forma de proprietate predominantă este cea privată. Există cca. 1 % familii extrem de bogate, care monopolizează puterea statului în utilizarea socială a averii fiecărei ţări. REPREZENTANŢII ACESTOR FAMILII SE REGĂSESC CÂND LA GUVERNARE, CÂND ÎN OPOZIŢIE SAU FINANŢEAZĂ DIRECT (prin donaţii) şi INDIRECT (prin corupţie), TOATE PARTIDELE POLITICE PROOCCIDENTALE. STATUL NU ARE AL ROL DECÂT DE A strânge taxe si impozite şi de a PARTICIPA LA TRANSFERUL CONTINUU AL PROPRIETĂŢII PUBLICE ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ (sub sloganul politic liberal „statul este un prost administrator” al economiei publice, ca urmare ea trebuie privatizată), lipsind majoritatea populaţiei de bunurile naturale lăsate de „forţa divină” în folosul tuturor. Se restrânge semnificativ dreptul de liberă circulaţie în interiorul fiecărui stat capitalist, doar la sfera proprietăţii publice, diminuată continuu şi nici aici în totalitate, grupurile de interese concesionând si o mare parte a acestei proprietăţi (autostrăzi, drumuri publice, parcări, etc.), pentru a colecta taxe şi a produce profit privat (pe seama veniturilor minimizate ale cetăţeanului majoritar şi a investiţiilor făcute din taxele şi impozitele plătite de el);
  • Cea mai antidemocratică şi retrogradă utilizare a averii constă în „privatizarea emisiei monetare”. ÎN CAPITALISMUL DE TIP OCCIDENTAL, BĂNCILE NAŢIONALE, CU DREPT DE EMISIE MONETARĂ, AU FOST TRANSFORMATE (prin influenţa oligarhilor internaţionali asupra tuturor statelor de acest tip) ÎN BĂNCI CENTRALE,  A CĂROR POLITICĂ MONETARĂ ESTE SCOASĂ DE SUB CONTROLUL GUVERNULUI NAŢIONAL ŞI COORDONATĂ DE BANCA MONDIALĂ, BANCA CENTRAL EUROPEANĂ, etc. Acţionarii principali ai acestor bănci sunt persoane private, care, prin emisie monetară speculativă, anulează creşterea nivelului de trai al întregii populaţii necesară datorită creşterii productivităţii muncii. Cu ajutorul emisiei monetare in exces (bani fără valoare sau bani FIAT) aceşti oligarhi mondiali declanşează CRIZE ECONOMICE, oricând doresc şi în orice parte a lumii occidentale. Mai mult, invocând crizele economice SOLICITĂ STATELOR SĂ FACĂ ÎMPRUMUTURI (BANI FĂRĂ VALORE) ORIENTATE, ÎN PRINCIPAL,  TOT CĂTRE SISTEMUL BANCAR, DAR PLĂTITE DE CETĂŢEANUL MAJORITAR PRIN VALORI REALE. Emisia banilor fără valoare este posibilă, prin acceptarea de către statele CORUPTE (proliberale) a deciziilor bancherilor privaţi, promovate prin Banca Reglementelor Internaţionale, de a nu se mai respecta LEGEA DE AUR A ECONOMIEI NORMALE: CANTITATEA DE MONEDA DE PE PIATA SA AIBA ACOPERIRE ÎN BUNURI (MĂRFURI, AUR, ETC.). Pare incredibil, dar statele capitaliste ale pieţei libere, au acceptat, în numele nostru, al cetăţeanului majoritar, ACEASTĂ PRETENŢIE ABSURDĂ, IMORALĂ ŞI ANTIDEMOCRATICĂ, DE A AVEA DREPTUL SĂ EMITĂ MONEDE FĂRĂ VALOARE!!!

ASTFEL, STATELE CAPITALISTE DE TIP OCCIDENTAL, folosesc averea  publică pentru a sprijinii structurile oligarhice să  JEFUIESCĂ MUNCA CETATEANULUI MAJORITAR PE DOUĂ CĂI:

  • PRIN MINIMIZAREA SALARIILOR;
  • PRIN CREŞTEREA CONTINUĂ A PREŢURILOR CU AJUTORUL BANILOR FARA VALOARE PRIN SPECULAŢII FINANCIARE (prin burse, prin trusturile comerciale, etc.).

Afirmaţia de mai sus este vizibilă în România ultimilor 20 de ani, zi de zi, doar la proporţiile descrise de media privată şi politizată, dimensiunile reale fiind ascunse publicului, pentru a evita revoltele spontane ale populaţiei umilite.

ÎN SISTEMUL SOCIALIST CENTRALIZAT AVEREA ESTE UTILIZATĂ EXCLUSIV ÎN FAVOAREA CETĂŢEANULUI MAJORITAR, PENTRU REINVESTIREA PROFITULUI, ÎN MOD PLANIFICAT, LA NIVEL NAŢIONAL, PENTRU DEZVOLTAREA ARMONIOASĂ A TUTUROR STRUCTURILOR ECONOMICE ÎN VEDERE GARANTĂRII DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE CETĂŢEANULUI (menţionate în etapa 1 – Ce este democraţia). Orice atentat la proprietate publică sau la realizarea planurilor economice de dezvoltare a întregii ţări era considerată crimă economică şi pedepsită drastic (prin utilizarea primului parametru – forţa), până la pedeapsa capitală. EMISIA MONETARĂ ESTE PUSĂ SUB CONTROLUL GUVERNULUI CARE INTERZICE ŞI PEDEPSEŞTE ASPRU ORICE SPECULAŢIEI ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ, ELIMINÂND ASTFEL CRIZELE ECONOMICE. NIVELUL DE TRAI AL CETĂŢEANULUI MAJORITAR CREŞTE CONTINUU, NEFIIND AFECTAT DE PRINCIPIUL MAXIMIZĂRII PROFITURILOR PRIVATE.

ÎN SISTEMUL SOCIALIST MIXT (CALEA A TREIA), statul este MANAGERUL ŢĂRII ŞI ÎŞI MENŢINE FUNCŢIILE DE PROGNOZĂ, PLANIFICARE ŞI CONTROL AL EVOLUŢIEI ECONOMIEI ŞI EMISIEI MONETARE. Proprietate privată se dezvoltă exclusiv prin performanţe economice, speculaţia, corupţia, crima organizată fiind oprimată prin utilizarea forţei, astfel încât să nu fie afectate garantarea evoluţiei pozitive a nivelului de garantare a drepturilor fundamentale ale cetăţeanului majoritar.

Utilizarea cunoaşterii

În CAPITALISMUL DE TIP OCCIDENTAL cunoaşterea este utilizată preponderent pentru polarizarea bogăţiei. Dreptul la educaţie gratuită nefiind garantat, prin motivaţia absurdă că bugetul de stat nu are bani suficienţi, o parte însemnată a populaţiei este analfabetă şi prin urmare poate fi manipulată în mod grosolan. Mai mult, nivelul de cunoaştere generală este redus la cunoştinţe minimale, profesionale şi de „bussines”, care nu dau absolvenţilor competenţe necesare de înţelegere a funcţionării societăţii în care trăiesc, de analiză a stării de normalitate socială şi a modelelor prodemocratice. Toate acestea permit o manipulare politică grosolană a populaţiei.

Prin învăţământul de toate gradele se promovează ideea ABSURDĂ (în contradicţie totală cu rezultatele ştiinţelor psihosociologice şi economice) că nivelul de trai, în permanentă scădere relativă faţă de creşterea productivităţii muncii se datorează LIPSEI DE INIŢIATIVE PRIVATE A CETĂŢENILOR şi de consumul lor excesiv, faţă de ceea ce produc.  Este demonstrat statistic faptul că mai puţin de 20% din populaţiei este înzestrată genetic pentru managementul unei afaceri.

ŢĂRILE AVANSATE, UTILIZEAZĂ „TALENTELE INTELECTUALE” PRODUSE ÎN ŢĂRILE SĂRACE ALE LUMII, PRIN ATRAGEREA LOR CU AJUTORUL STIMULENTELOR MATERIALE, FĂRĂ A INVESTI NIMIC ÎN PRODUCERE LOR! Este un al motiv de a menţine polarizarea bogăţiei la o cotă înaltă.

REZULTATELE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE, PLĂTITĂ PREPONDERENT DIN FONDURI PUBLICE, ESTE UTILIZATĂ preponderent  ÎN SCOPURI PRIVATE (cercetări în domeniul cosmic, militar, comunicaţii, nanotehnologii, etc.).

Oamenii de ştiinţă nu pot să se afirme în plan naţional şi internaţional decât CONTRA COST. Prin urmare cei care sunt talentaţi şi nu au bani, nu au altă şansă de afirmare decât sponsorizarea din partea trusturilor interesate!

MORALITATEA DE REFERINŢĂ PROMOVATĂ DE STAT, ESTE PRIMITIVISMUL – „HOMO HOMINI LUPUS EST” (cea de utilizare a puterii statului pentru îmbogăţire privată pe seama sărăcirii cetăţeanului majoritar, cerşetorie publică şi privată sub forma de sponsorizare, donaţii, etc., transferul bogăţiilor de la colectivitate la privat şi a nevoilor de protecţiei de la stat către individ si colectivităţi, reglarea proceselor sociale se face pe baza principiilor darwiniste de autoadaptabilitate naturală excluzând influenţa cunoaşterii şi raţiunii umane, totul reglându-se prin raportul cerere – oferă, ca şi când aceste nu ar pute fi TRUCATE PRIN SPECULAREA IGNORANŢEI şi UTILIZAREA SECRETIZĂRII informaţiilor vitale). Se creează imaginea unor „eforturi” de protecţie socială a „celor nefavorizaţi”, prin acordarea unor „pomeni publice” sub forma unui venit minim (la limita de subzistenţă), în locul garantării unor locuri de muncă, unde fiecare om să-şi asigure un trai decent din ceea ce produce pentru societate.

Se face o propagandă exagerată (manipulare informaţională) asupra eforturilor statului pentru distrugerea crimei organizate, evident sterile, deoarece crima organizată proliferează continuu, sub formele cele mai primitive (omuciderea, traficul de droguri, traficul de fiinţe vii, de arme, etc.).

Prin educaţie, sunt promovate SADISMELE ECONOMIEI DE PIAŢĂ LIBERĂ: faptul că în capitalism scopul economiei nu este echitatea socială ci maximizarea profiturilor private, stabilirea preţurilor pe baza satisfacţiei marginale, etc. (vezi  etapa 2 – Elementele de bază ale teoriilor economice).

SECRETIZARE INFORMAŢIILOR ESTE UNA DIN PRINCIPALELE CĂI DE MANIPULARE A CETĂŢEANULUI MAJORITAR (secret bancar, contracte secrete referitoare la înstrăinarea bunului public, secretul salarizării, secretul acţionariatului, legalizarea organizaţiilor secrete, etc.) şi ţinerea lui în ignoranţă faţă de procesele economice şi politice reale. ORI ESTE CLAR, PENTRU ORICE OM INSTRUIT,  CĂ ORICE SECRET ECONOMIC ASCUNDE O FRAUDĂ LA ADRESA CETĂŢEANULUI MAJORITAR.

ÎN SOCIALISM şi CALEA A TREIA, CUNOAŞTEREA ESTE UN BUN PUBLIC, PRIN GARANTAREA DE CĂTRE STAT A DREPTULUI LA EDUCAŢIE GRATUITĂ ŞI SUSŢINEREA INVESTIŢIILOR ÎN TEHNOLOGII DIDACTICE ŞI DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ.

Oamenii de ştiinţă nu îşi mai plătesc participarea la Conferinţe ştiinţifice, la schimbul de informaţii de vârf, ceea ce face ca noile descoperiri să fie aplicate în interesul dezvoltării continua a economiei naţionale şi a veniturilor cetăţeanului majoritar.

MORALITATE DE REFERINŢĂ (CEA A GUVERNĂRII) ESTE CEA A  ECHITĂŢII SOCIALE. GUVERNANŢII NU SE POT ÎMBOGĂŢII PE SEAMA PROPRIETĂŢII PUBLICE, asemenea comportamente fiind sancţionate cu pedeapsa capitală.

Prin educaţie este promovată responsabilitatea individului pentru progresul social şi garantarea veniturilor individuale, proporţional cu cantitatea şi calitatea  muncii depuse în vederea dezvoltării economiei publice.

Secretizarea este aplicată exclusiv la nivelul intereselor de securitate publică şi nu protejează, în nici un fel, interesele private contrare celor publice.

3.5. Concluzii  privind  utilizarea parametrilor puterii statului în diferitele sisteme socioeconomice

Din analiza calitativa suprasintetică reiese foarte clar caracterul antidemocratic al  guvernărilor sistemului capitalist de tip occidental, faţă de oricare alt tip de guvernare prin faptul că:

  1. puterea statului este minimizată  privind protecţia cetăţeanului majoritar (scopul de bază al legalizării ei prin girul majorităţii) şi maximizată pentru protecţia şi promovarea intereselor private;
  2. incapacitatea statului capitalist de tip occidental de a asigura o dezvoltare economică susţinută şi proporţională cu nivelul progresului tehnologic, mai ales datorită susţinerii speculaţiilor financiare private şi a emisiilor monetare fără valoare;
  3. înstrăinarea individului  ca urmare a promovării prin toate componentele puterii, a  principiului maximizării profitului, favorabil „elitelor minoritare” şi  opus intereselor celorlalţi indivizi;
  4. distrugerea suveranităţii şi independenţei statelor naţionale, prin promovarea unor teorii de „regionalizare” şi control suprastatal (Uniunea Europeană, regionalizarea ţărilor, controlul politicilor naţionale de către FMI, BM, BCE, OMC, etc.)

– va urma –

Share

Lasa Comentariu