Revolutia, o afacere de doua miliarde de euro

// 17 August 2011 // Dosare inedite, Romania azi

 

"Revolutionari" protestand impotriva taierii drepturilor

"Revolutionari" protestand impotriva taierii drepturilor

Aceasta este nota de plată pe care au achitat-o românii în ultimii 21 de ani celor care au “luptat” mai mult sau mai putin la “Revolutie”. E vorba despre bani publici, iar suma creşte cu fiecare lună.

S-a calculat cât a cheltuit statul român cu revoluţionarii din 1990 şi până în prezent. Două miliarde de euro este suma estimativă care înglobează indemnizaţiile, valoarea terenurilor primite de revoluţionari şi beneficiile însemnând transport gratuit, spaţii comerciale şi scutiri de impozite. Este o sumă enormă pentru România, care ar fi putut acoperi costurile unei autostrăzi de la Bucureşti la Cluj sau construirea a peste 100 de spitale noi. Am preferat în schimb să-i recompensăm pe revoluţionari cu aproape 5.000 de hectare de teren, indemnizaţii în valoare totală de peste 600 de milioane de euro şi multe alte beneficii care au împovărat bugetul.

O ţară de revoluţionari

Potrivit Monitorului Oficial din data de 7 iulie 2010, 21.243 de români au primit titlul de revoluţionar. Dintre aceştia mai mult de trei sferturi (16.012) sunt luptători în Revoluţie, remarcaţi prin fapte deosebite. Conform Legii recunoştinţei (341/2004), prin luptător remarcat se înţelege o persoană care „în perioada 14-25 decembrie 1989 a mobilizat şi condus grupuri de oameni, a construit şi a menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, a ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar”.

 

Doua acte, aceiasi serie si acelasi numar

Doua acte, aceiasi serie si acelasi numar

Legea este din start permisivă şi totodată interpretabilă: împotriva cui se mai construiau baricade în 23, 24, 25 decembrie? Ce înseamnă obiective de importanţă vitală pentru regimul comunist? Pentru că pe baza acestui punct s-au făcut revoluţionari şi nişte cetăţeni din judeţul Constanţa care au păzit un depozit de vin. Pe scurt, în temeiul actualei legi s-ar putea numi revoluţionari cam un sfert dintre cetăţenii ţării!

La ei sunt banii

Se poate afirma fără ezitare că marea masă a luptătorilor remarcaţi sunt impostori care s-au nimerit pe străzi după fuga lui Ceauşescu. Sunt destule cazurile celor care n-au ieşit din case în timpul Revoluţiei, dar şi-au cumpărat certificate în perioada 1992-1996. În rândul luptătorilor remarcaţi se găsesc copii care aveau atunci 10-11 ani (e greu de crezut, dacă nu imposibil, ca aceştia să fi construit baricade sau să fi mobilizat grupuri). Lista cu revoluţionari mişună de foşti lucrători şi colaboratori ai Securităţii.

Avem revoluţionari care nu se aflau în România în decembrie 1989 sau care pe atunci erau deţinuţi de drept comun în penitenciare. Şi-au luat patalamale de revoluţionari şi trăiesc azi liniştiţi, din bani publici. De 15 ani se tot vorbeşte de o curăţenie generală în rândul revoluţionarilor, dar cu toate astea numărul lor creşte constant. Unica soluţie a rămas sistarea beneficiilor. Atunci când nu va mai fi nimic de câştigat, nimeni nu va mai dori să aibă certificat, iar cei care deja îl au, îl vor uita într-un sertar din comodă. Atunci şi apele Revoluţiei vor fi mai limpezi, în lipsa miilor de poveşti neadevărate ale unor oameni care vor să-si justifice banii primiţi de la Stat prin minciuni.

Dezastrul în cifre

Legea 341/2004 garantează indemnizaţii pentru toţi cei care au un venit declarat mai mic decât salariul mediu brut. Ştacheta este ridicată destul de sus în condiţiile în care salariul mediu brut pe acest an oscilează în jurul sumei de 2.000 de lei. Astfel, în mai 2011 (ultima statistică furnizată de Casa de Pensii) erau 15.966 de beneficiari ai unei indemnizaţii medii de 2.412 lei (587 euro). Dintre cei 15.966 de beneficiari ai Legii recunoştinţei, în jur de 12.000 sunt luptători cu merite deosebite! Dacă de azi s-ar anula indemnizaţiile acestor luptători, s-ar economisi numai până la finalul acestui an suma de 32 de milioane de euro!

Indemnizaţiile sunt acordate pe viaţă, mai puţin pentru copiii eroilor-martiri. Aceştia beneficiază de suma reparatorie până la 26 de ani. Totuşi, şi aici Legea 341 a fost făcută ca să fie fentată şi să încurajeze statul degeaba. Legea spune că indemnizaţia pentru copiii eroilor-martiri se poate prelungi şi după 26 de ani dacă posesorul de certificat face dovada că nu realizează venituri din motive neimputabile lui (trebuie să demonstreze că forţele de muncă nu-i oferă un post pe măsura capacităţii sau pregătirii sale profesionale).

112.464.504 euro ne costă revoluţionarii numai în 2011.

Cum s-au cheltuit cele două miliarde de euro

4.830 de hectare de teren extravilan şi 157 de hectare de teren intravilan au fost scoase din proprietatea statului din 1992 până în 2004 pe baza certificatelor de revoluţionar. Costul total al acestora, în funcţie de preţurile actuale ale terenurilor, se ridică la suma de  1.230.113.900 de euro.

617 milioane de euro este suma pe care statul român a plătit-o revoluţionarilor, cu titlu de indemnizaţie, din 2004 (de la intrarea în vigoare a Legii 341) şi până în prezent. Nu am luat în calcul indemnizaţiile de dinainte de 2004, încasate doar de răniţi şi de urmaşii eroilor-martiri, fiindcă suma rezultată nu este mare, iar aceştia nu pot fi asimilaţi impostorilor Revoluţiei.

200 de milioane de euro este suma aproximativă care acoperă scutirile de impozit, spaţiile comerciale şi gratuităţile de transport acordate revoluţionarilor în ultimii 21 de ani.

Felul în care se calculează indemnizaţiile revoluţionarilor

– Pentru marii mutilaţi: 2 x salariul mediu brut
– Pentru invalizii de gradul I: 1,75 x salariul mediu brut
– Pentru invalizii de gradul II: 1,50 x salariul mediu brut
– Pentru invalizii de gradul III: 1,25 x salariul mediu brut
– Pentru luptătorii cu merite deosebite: 1,10 x salariul mediu brut
– Pentru soţul/soţia şi copiii unui erou-martir: 1,10 x salariul mediu brut
– Pentru părinţii unui erou-martir: 0,50 x salariul mediu brut

Categorii de revoluţionari (înregistraţi la 7 iulie 2010)

16.012 luptători remarcaţi prin fapte deosebite
2.226 de răniţi
2.059 de urmaşi de eroi-martiri
588 de reţinuţi
169 de răniţi şi reţinuţi
189 de participanţi la Revoluţie (titlu onorific, ce nu conferă niciun fel de beneficii)

Beneficiile revoluţionarilor

La colosala sumă de două miliarde de euro se mai adaugă multe alte beneficii greu de cuantificat. Le enumerăm:
– prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut în proprietate o altă locuinţă până la data atribuirii.
– acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 de euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de domiciliu.
– pensionarea cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei-standard.
– cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat, a unui spaţiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 mp.
– atribuirea în proprietate, fără plată, a unui loc de veci.
– acces gratuit la tratament şi consultaţii în spitalele şi policlinicile publice, la sanatorii şi baze de tratament şi gratuitate la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
– gratuitate pentru abonamentele radio-TV.
– acces gratuit al copiilor la creşele şi grădiniţele din subordinea administraţiei locale, precum şi asigurarea gratuită a rechizitelor pentru şcolari, dacă venitul lunar este mai mic sau egal cu salariu mediu brut pe economie.
– burse pentru elevi şi studenţi în instituţiile de învăţământ de stat.

Bani pentru „cei care nu s-au putut adapta”

Salariul mediu brut pentru anul 2011 variază în jurul valorii de 2.000 de lei. Astfel, indemnizaţiile revoluţionarilor sunt cuprinse între 1.000 şi 4.000 de lei. Asta în condiţiile în care recompensa medie a veteranilor de război este de 145 de lei, iar cea a foştilor deţinuţi politic este de 450 de lei. Emil Cutean şi Sergiu Nicolaescu au fost cei care au militat pentru acordarea de indemnizaţii pentru toţi revoluţionarii, nu doar pentru răniţi şi urmaşi de eroi-martiri, cum era până în 2004.

 

Emil Cutean

Emil Cutean

Cutean este un revoluţionar apropiat de Ion Iliescu, fost deputat PSD şi fost secretar de stat pentru problemele revoluţionarilor. În 2004, în ultimele luni de mandat ca preşedinte, Iliescu a fost de acord cu ideea indemnizaţiei generale. Cutean spune care au fost discuţiile din jurul acordării acestor indemnizaţii: „I-am spus lui Iliescu să aprobe noua Lege a revoluţionarilor, fiindcă vom separa impostorii de revoluţionarii adevăraţi şi vom da indemnizaţie pentru cei autentici care au venitul sub salariul mediu pe economie.

Acum îmi pare rău că am dat-o pentru impostori, dar îmi pare bine pentru cei care erau vai de mama lor şi iau acei bani. Că asta i-am şi spus lui Iliescu: «Domnule preşedinte, dacă treceţi pe la Universitate, o să vedeţi colegi de-ai noştri care au fost la Baricadă şi acum spală geamurile ăstora cu Bentley-uri. Păi noi pentru ăştia am făcut Revoluţia?». Am greşit, am zis că au fost unii  care nu s-au putut adapta în democraţie şi să-i ajutăm”.

Politicienii şi pungaşii: „Noi vrem pământ!”

În 1990, Ion Iliescu a fost nevoit să le închidă gura revoluţionarilor care-l contestau prin mişcări de stradă. A apărut o Lege a revoluţionarilor, Legea 42/1990, care prevedea că răniţii în Revoluţie şi urmaşii eroilor-martir au dreptul la unele beneficii. Printre altele, şi atribuirea a 10.000 de metri pătraţi de teren extravilan şi 500 de metri pătraţi de teren intravilan, acesta din urmă fiind destinat pentru construcţia unei locuinţe, dacă solicitantul nu a avut în proprietate un spaţiu locativ. Doi ani mai târziu, legea a fost modificată pentru ca toţi revoluţionarii să beneficieze de avantaje, nu numai urmaşii celor morţi. Din 1993 a început nebunia terenurilor. Numărul revoluţionarilor a crescut incredibil, de la 8.270, câţi erau la începutul anilor ’90, la peste 25.000 în 2004. În acest interval s-au acordat 5.000 de hectare de teren pe tot cuprinsul ţării.

Nu toţi revoluţionarii au primit titluri de proprietate pentru terenuri, astfel încât nu s-au putut înstăpâni pe ele. Terenurile au ieşit însă din proprietatea statului şi, printr-o iscălitură şi o ştampilă de la consiliile judeţene, au ajuns în custodia altor persoane. Cert este că prin intermediul Legii 42, mari suprafeţe de teren au fost înstrăinate către revoluţionari sau către persoane care au avut interese în zonă.

În anul 2005, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) a publicat pe site-ul oficial o listă cu situaţia beneficiilor obţinute de revoluţionarii din toată ţara. S-a creat un mare iureş între revoluţionari. Cei care au apucat mai puţin au început să-i ponegrească pe cei care s-au înşurubat mai bine. La scurt timp de la publicare, lista a fost scoasă de pe site. Pe baza acestei liste am calculat nota de plată a Revoluţiei. Am adunat hectarele de teren şi, cu ajutorul companiei de consultanţă Darian (din Bucureşti), am estimat preţul actual al parcelelor pe fiecare judeţ în parte.

Impostura se măsoară în hectare

În calculul nostru am inclus terenurile acordate revoluţionarilor până în anul 2004. De atunci şi până în prezent, SSPR a refuzat să mai facă publice beneficiile posesorilor de certificat de revoluţionar. Asta în ciuda faptului că este vorba de bani publici, iar ­SSPR este o instituţie a Guvernului României. Pe primul loc în topul judeţelor cu cele mai mari suprafeţe de teren acordate revoluţionarilor se află Timiş, cu 905 hectare. Urmează Ilfov (717) Braşov (458) şi Constanţa (384). Mai sunt în top judeţe ca Teleorman (263), Olt (181) sau Vaslui (55). Inutil să mai adăugăm că în aceste ultime trei judeţe numai revoluţie nu a fost în decembrie 1989.

 

George Costin - seful S.S.P.R.

George Costin - seful S.S.P.R.

Printre cei cărora le-au fost atribuite parcele de teren se numără oameni importanţi din lumea politică: Sergiu Nicolaescu (USL), Vasile Ion (USL), Sorin Frunzăverde (PDL), Romeo Raicu (PDL). Revoluţionari controversaţi au primit de asemenea terenuri: George Costin (actualul şef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), Dorin Lazăr Maior (liderul revoluţionarilor din aripa PSD), Emil Cico Dumitrescu (diversionist din clica lui Ion Iliescu), Bebe Ivanovici (cel mai cunoscut samsar de certificate de revoluţionar), Dumitru Iliescu (implicat în represiunea de la Intercontinental, în seara de 21 decembrie 1989).

“Am zis că au fost unii  care nu s-au putut adapta în democraţie şi să-i ajutăm.”

Emil Cutean fost secretar de stat

Revoluţionarii: “Ne transformăm în haiduci!”

La 25 iulie 2011, înspăimântaţi de spectrul anulării indemnizaţiilor, revoluţionarii s-au adunat la sala Dalles, din Bucureşti, pentru o şedinţă. La prezidiu s-a aflat George Costin, şeful Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor. Unii dintre revoluţionari au luat cuvântul: „Dacă ni se iau drepturile, ieşim în stradă şi le rupem gâtul”, „Dacă nu le convine că suntem revoluţionari, poate le convine să fim haiduci, să luăm de la bogaţi şi să dăm la săraci. Săracii suntem noi!” “Dacă noi, luptătorii am fi cedat, văzând morţii şi răniţii de lângă noi, eram pasibil cum e Cuba acum în coasta Americii, să fim bine mersi, cu o bucăţică de pâine neagră în gură”. Aceasta este atmosfera cadre domneşte între revoluţionari. Ei sunt stipendiaţi din banii de la buget.

Sursa: www.adevarul.ro

Share

1 Raspuns la “Revolutia, o afacere de doua miliarde de euro”

  1. Dr.ISCRU Georges says:

    Sant pentru acordarea tuturor drepturilor adevaratilor luptatori ptr. victoria Revolutiei din. dec.1989. Ei si-au riscat viata lor si a familiei lor.Este o forma de recunoastere a meritelor lor din partea natiunii romane.Cinste lor !!!

Lasa Comentariu