Maresalul Antonescu salveaza de la moarte o etnie

// 29 April 2011 // Al II-a Razboi Mondial

Maresalul Ion Antonescu

Maresalul Ion Antonescu

17 noiembrie 1943, Conducătorul statului își strânge colaboratorii într-o ședință de Consiliu de Miniștri. Ordinea de zi era încărcată. Erau destule motive de îngrijorare. Mareșalul, așa cum îl știm, își găsea timp pentru toate. Deși bătălia de la Kursk se consumase și grijile principale se refereau la situația militară, la al doilea punct se dezbate o problemă delicată. Nu am ridica-o dacă astăzi nu ar fi de actualitate. Se discuta problema protejării evreilor din Transnistria față de hitleriști. Radu Lecca – comisarul general pentru problema evreiască – lipsea. El fusese în cursul dimineții la Mareșal în audiență.

Secretarul general al guvernului, Basarabeanu, după terminarea ședinței, îi trimite lui Radu Lecca stenograma punctului 2 al ședinței de guvern (în care, în esență, se discutase problema evacuării evreilor din Transnistria în România pentru a nu fi uciși de germani). Documentul original, redactat în limba română, nu s-a păstrat datorită vicisitudinilor vremurilor.

Ceea ce vom reda mai jos este copia acestei stenograme, păstrată în limba germană și descoperită în arhivele din Washington. A ajuns acolo în urma capturăriide către soldații americani (în 1945) a Arhivelor Reich-ului.

Din unele investigații rezultă că Radu Lecca face două precizări pe ea și o trimite lui Himmler. Acesta, după ce i-a fost tradusă în germană, o lecturează și subliniază câteva rânduri.

Redăm mai jos textul stenogramei păstrate în Colecția xerografii S.U.A. – Arhiva de război germană – pachetul 18, documentul 6, paginile 59-69. (Rola se află la Direcția Generală a Arhivelor Statului). Traducerea Bucur Teodor.

Ni se pare definitorie pentru politica Mareșalului, cel puțin în anii 1943 și 1944. Nu discutăm aici atitudinea față de evrei în anii 1940-martie 1943, care a fost contradictorie, dar, în tot cazul aspră.

Maresalul Ion Antonescu

Maresalul Ion Antonescu

Mareșalul: Trec acum la problema evreiască. Conform ultimelei statistici, avem în Transnistria peste 50000 evrei. (Observație ulterioară din partea lui Lecca: sunt 80000).

Generalul Vasiliu: La aceștia se adaugă 10000 în Dorohoi, deci în total 60000.

Mareșalul: Cred că sunt 70-80000.

Generalul Vasiliu: A fost vreo greșeală. Am calculat împreună cu colonelul Rădulescu, care a întreprins o numărare. Sunt acum exact 61000. (Observația lui Lecca: inexact).

Mareșalul: Acești evrei din Transnistria sunt grupațin în Vapniarca.

Generalul Vasiliu: De la Vapniarca au fost mutați la Grosulov, lângă Tiraspol.

Mareșalul: Asta înseamnă că sunt salvați!

Generalul Vasiliu: La Vapniarca sunt mulți comunisști. Sunt 435 evrei din Tg. Jiu.

Generalul Vasiliu Constantin

Generalul Vasiliu Constantin

Mareșalul: Nici cei din lagărul de la Tiraspol nu vin în țară, dacă sunt comuniști.

Generalul Vasiliu: Mai avem un lagăr la Silvina, lângă Oceacov. Sunt criminali care au fost în fața tribunalelor de 15 ori sau chiar de mai multe ori condamnați etc.

Mareșalul: Nu ne interesează nici acești comuniști, nici acești criminali. Eu vorbesc de ceilalți evrei.

Generalul Vasiliu: Într-o ședință ordinară, dumneavoastră ați stabilit ordinea în care aceștia trebuie readuși, începând cu orfanii, al căror număr este de aproximativ 5000.

Mareșalul: Vrem să construim un mare generatoriu la Vijnița. Acolo a fost un mare centru evreiesc, desființat cu mult timp în urmă. și aici vom aduce mulți dintre acești evrei. Referitor la evreii care sunt în pericol de a fi uciși de germani, trebuie să luați toate măsurile și să-i preveniți pe germani că eu nu permit aceasta, în ultimă instanță proasta reputație pentru aceste omoruri oribile va cădea asupra mea. Spre a nu se întâmpla acest fapt, mai bine îi luăm de acolo și îi aducem în această regiune. Acolo să fie organizați într-un lagăr sigur, ca să poată umple din nou Bucovina. Acolo să fie organizați pentru muncă. Noi îi pregătim. Însă până la organizarea lor să fie aprovizionați de către comunitatea evreiască. Am discutat chiar azi cu dl. Lecca și i-am spus să-i cheme la ei pe cei de la comunitatea evreiască – mi-a zis că s-au adunat deja 160 milioane – pentr ca să fie pregătite lucruri de îmbrăcăminte și alimente. Totodată, să se comunice în străinătate, pentru ca și de acolo să fie trimise alimente – ca și pentru prizonierii americani din Elveția, precum și obiecte de îmbrăcăminte. Îmi este milă și de evrei, dar și mai milă îmi este de români.

Ei au deja 160 milioane. Îi adunăm pe toți acolo. Dacă, din nefericire, ne vom retrage din Vijnița, ei rămân acolo.

Generalul Vasiliu: Acolo nu au loc toți.

Mareșalul: Acolo au fost 30-50000 evrei.

Generalul Vasiliu: În oraș au fost 5000. Este un oraș mic. Îi aducem numai în orașele de unde au venit, în Bucovina și Basarabia.

Mareșalul: Cum?

Generalul Vasiliu: Ei trebuie să meargă în locurile de unde au plecat.

Mareșalul: Nu numai cei care sunt din vechiul Regat?

Generalul Vasiliu: În afară de aceia. Însă majoritatea sunt din Basarabia și Bucovina.

Mareșalul: Sunt aduși din nou în orașele lor de origine?

Generalul Vasiliu: În alte părți nu-i putem duce, pentru că nu avem nici o posibilitate de întreținere.

Mareșalul: Îi aducem la Vijnița. În ce condiții? I-am spus și lui Lecca că trebuie să le trinită hrană. Orezeanu mi-a spus că le va pune la dispoziție vagoane de cale ferată, pentru a fi transportați acolo. Mi s-a spus că evreii din Golta au fost omorâți de germani.

Generalul Vasiliu: Nu este adevărat, Domnule Mareșal.

Mareșalul: În orice caz, germanii trebuie atenționați că eu nu îngădui astfel de crime.

Generalul Vasiliu: Germanii au luat numai câteva grupuri de evrei și i-au dus peste Bug.

Mareșalul: Te rog să atenționezi Serviciul secret german că nu îngădui ca ei să fie uciși.

Generalul Vasiliu: (Deci) dv. vreți ca pe toți cei 60000 evrei să-i trimitem la Vijnița.

Mareșalul: Nu este posibil, pentru că acolo nu au loc toți. Cei din sate rămân la fața locului până se stabilizează frontul.

Generalul Vasiliu: JudeȚul Moghilău, care are 39000 evrei, trebuie degrevat; urmează Balta cu 10000, Tucin și Jampol cu nu mai puțini.

Mareșalul: Degrevează Moghilău și adu evreii la Vijnița.

Generalul Vasiliu: Cei veniți din Dorohoi se vor întoarce aici.

Mareșalul: Cei din vechiul Regat, care au fost duși din greșeală, vor fi readuși în localitățile lor.

Generalul Dragalina Corneliu

Generalul Dragalina Corneliu

Generalul Dragalina: În Dorohoi toate prăvăliile evreiești au fost închise.

Generalul Vasiliu: (Deci) evreii din Moghilău vor veni la Vijnița; ceilalți vor rămâne la fața locului. Vom aduce numai pe intelectuali și pe muncitorii calificați.

Generalul Dragalina: S-a constatat că evreii din Bucovina tind să vină în secret la București. La început cer o aprobare de călătorie pentru 30 zile, apoi cer o prelungire a aprobării.

Generalul Vasiliu: Noi am urmărit toate aprobările date și i-am trimis înapoi îndată după expirarea termenului.

Mareșalul: Dar de ce călătoresc evreii?

Generalul Dragalina: Au nevoie pentru operații, la medici.

Mareșalul: Sigur, cum sunt trimiși în lagăr, au imediat nevoie de medici și dentiști.

Domnilor, am stabilit modalitățile de evacuare pentru toate categoriile de oameni. Cu acest capitol am încheiat”.

Ședința Consiliului de Miniștri are loc la două zile după ce Mareșalul Ion Antonescu – la 15 noiembrie 1943 – răspunde la apelul lui Hitler că „România nu dispune de trupe suficient de înarmate și instruite încât să poată fi trimise pe front”. (Se eschiva, evident, cererilor germane). Nici celelalte apeluri disperate ale lui Hitler către Mareșat nu s-au bucurat de mai mult succes. Dar să ne întoarcem la conținutul ședinței Consiliului de Miniștri.

Poziția Mareșalului față de această etnie în ultimii ani ai guvernării sale nu a fost alta decât s-o salveeze din ghearele hitleriștilor.

Au fost multe presiuni din partea lui Himmler de a-i preda pe evrei, dar Mareșalul nu a făcut-o. I-a salvat pe cât a putut și le-a înlesnit plecarea în Palestina. A fost, de altfel, singurul care a făcut-o între Nistru și Sena. Horthy continua să-i predea și când trupele lui Stalin ajunseseră la granițele Ungariei.

Articol publicat de Dr. Adina Berciu-Draghicescu in Revista Europa, iunie 1991

Share

Lasa Comentariu