Politicile sovietice de deznationalizare

// 22 April 2011 // Al II-a Razboi Mondial, Romania recenta

Afis de propaganda sovietica

Afis de propaganda sovietica

Pe 27 iunie 1940, Moscova a înaintat un ultimatum României solicitând cedarea Basarabiei şi Bucovinei de nord cu toatã populaţia acestora de 3,7 milioane. Între 300.000 şi 400.000 de refugiaţi au nãvãlit într-un stat aflat în mijlocul colapsului politic şi economic. Toate proprietãţile au fost expropiate şi a fost implementat un program de deznaţionalizare şi rusificare, începând cu interzicerea alfabetului latin, închiderea tuturor şcolilor laice şi confesionale româneşti, inclusiv transferarea Bisericii Ortodoxe de la Mitropolia Românã a Basarabiei – din care fãcuse parte începând cu secolul al XIV-lea – la Patriarhia Rusã, anulând un element fundamental al organizãrii comunitare şi al conştiinţei naţionale. Dar cele mai brutale aspecte ale acestei campanii au implicat eliminarea fizicã a populaţiei româneşti din zonã.

Nikita Hrusciov

Nikita Hrusciov

Aceastã purificare etnicã deghizatã a fost regizatã de conducãtorul Ucrainei, Nikita Hrusciov, care a luat parte activã la „eliberarea” provinciei. Ca un prim pas, legile RSS Ucraina au fost extinse imediat la Basarabia. În prima sãptãmânã de ocupaţie au fost arestaţi peste 1.122 de români ca „agenţi de securitate, poliţişti şi ofiţeri ai armatei române”. Aproximativ 4.000 au fost încarceraţi, în final, în închisorile NKVD din Basarabia „pentru infracţiuni contrarevoluţionare” şi sute, poate mii, au fost executaţi de NKVD, începând cu cei care au avut legãturi cu Sfatul Ţãrii basarabean şi cu unirea din 1918, funcţionari numiţi de Bucureşti, inclusiv lideri ai comunitãţilor locale, care ar fi putut constitui un nucleu de dizidenţã naţionalã şi un obstacol în calea asimilãrii forţate.

Lavrenti Pavlovici Beria

Lavrenti Pavlovici Beria

La începutul lui iulie, şeful ucrainean al NKVD, Beria, a solicitat suplimentarea cu un numãr de 2.000 a personalului necesar pentru operaţiunile din regiune. Cu toate cã nu existã o înregistrare clarã a numãrului de deportaţi, se estimeazã cã între 100.000 şi 500.000 de etnici români rãmaşi în aceste teritorii au fost deportaţi de autoritãţile sovietice în Asia Centralã şi Siberia. Multe dintre aceste deportãri au fost denumite realocãri de muncã şi mutãri voluntare. De exemplu, în august 1940, 53.365 de tineri şi tinere, predominant români (moldoveni) din satele basarabene au fost trimişi la muncã forţatã în alte zone ale Uniunii Sovietice prin ceea ce a devenit o realocare permanentã, Moscova plângându-se cã ţinta de 77.000 nu fusese atinsã. Preocuparea Moscovei pentru aceste operaţiuni este sugeratã de „alegerea” în Sovietul Suprem al RSS Moldova, la începutul lui 1941, a lui Stalin, Hrusciov, Molotov, Voroşilov, Kalinin şi Timoşenco.

Semyon Konstantinovich Timoshenko

Semyon Konstantinovich Timoshenko

În mai 1941, reprezentantul Moscovei în noua RSS Moldova a solicitat „deportarea în alte regiuni a 5.000 de „elemente contrarevoluţionare” împreunã cu familiile lor”. În noaptea de 12 iunie 1941, 5.479 de persoane au fost arestate „ca fiind membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente anti-sovietice”, iar 24.360 de membri ai familiilor acestora au fost deportaţi. Deportaţii erau încadraţi la categoriile „membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi elemente anti-sovietice”, „evadaţi din URSS”, „repatriaţi din România” şi persoane care „solicitaserã sã fie repatriate în România”. Ei au fost trimişi în gulagurile din republicile Kazahstan şi Komi, din Altai, Kirov, Krasnoiarsk, Novosibirsk şi Omsk. În toatã perioada 1940-1960, Moscova a continuat sã facã publicitate, oferindu-le emigranţilor voluntari moldoveni sã se stabileascã oriunde în „zonele virgine”.

Pe 31 august 1940, România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei, cu o populaţie de 2.600.000. Autoritãţile maghiare de ocupaţie au expulzat forţat între 40.000 şi 60.000 de etnici români şi au trimis alţi 70.000 pe frontul rusesc „înrolaţi în companii de muncã forţatã”. Metodele utilizate în nordul Transilvaniei şi motivele aflate în spatele lor, au fost simetrice celor utilizate de autoritãţile sovietice în Basarabia ocupatã şi Bucovina de nord. Astfel, s-a acordat „prioritate expulzãrii intelectualilor, specialiştilor şi capilor de familie, care ar fi putut oferi coerenţã oricãrei forme de rezistenţã”, iar autoritãţile maghiare au executat aproximativ 1.000 de români şi au arestat 15.000, în primele trei luni.

Larry Watts, istoric american

Share

Lasa Comentariu