1940: Primul manifest impotriva diktatului de la Viena

// 1 April 2011 // Perioada Interbelica, Romania recenta

Drapelul Romaniei

Drapelul Romaniei

La sfârşitul lui august 1940 şi începutul lui septembrie, în toată Transilvania a fost răspândit, în mii de exemplare, un manifest al tineretului român ardelean împotriva cotropirii horthyste ce se pregătea. De existenţa lui, Poliţia şi Siguranţa au informat conducerea României. Manifestul este ilustrativ pentru dârzenia cu care românii transilvăneni îşi afirmau drepturile asupra pământurilor lor strămoşeşti, şi dorinţa de a le apăra; este şi o condamnare a autorităţilor de la Bucureşti, conduse de laşitatea nevolnicului rege Carol al II-lea. M-am gândit că documentul respectiv, aflat în Arhiva Istorică Centrală – inedit până acum – merită cunoscut şi pentru că vremurile se aseamănă: şi astăzi şoviniştii maghiari cer Transilvania; şi astăzi autorităţile de la Bucureşti nu fac nimic pentru a stopa ofensiva acestora, lăsându-i pe românii transilvăneni să se apere singuri. Ca să nu ajungem din nou la momente ca acel din 1940, documente precum manifestul tineretului român ardelean trebuie larg cunoscute. Astfel, se poate întări ideea necesităţii unei depline solidarizări naţionale, pentru a bloca orice pas spre ruperea unităţii Statului Român, începând cu blocarea „autonomiei secuilor”.

„ROMÂNI ARDELENI, Răscrucea istorică la care se găseşte astăzi Neamul şi Ţara noastră cere mai mult ca oricând să ştim ce vrem. De hotărârea noastră atârnă pe veci de veci destinul Neamului nostru. Dacă în aceste clipe de măreaţă gravitate istorică nu ne vom înţelege menirea pe pământ, nu suntem vrednici să trăim. Întrebarea se pune răspicat: Se poate ciunti Ardealul? Ardealul, pentru libertatea căruia s-au jertfit generaţii după generaţii, Ardealul unde s-a plămădit destinul nostru istoric, citadela culturii şi spiritului românesc. Semeaţa şi glorioasa lui istorie ne arată drumul de urmat. Sacrificiul şi mormintele eroilor lui au format spiritul intransigenţei noastre milenare. Întrebaţi pe Horea şi pe Avram Iancu, întrebaţi miile de mucenici şi de eroi care au frământat cu sângele lor fierbinte acest pământ românesc, întrebaţi masele de ţărani şi lucrători, cari cu sudoarea frunţilor lor ne dau pâinea de toate zilele, întrebaţi generaţiile viitoare, întrebaţi şi văile şi cu toate au să strige cu glas de tunet, care va zgudui temelia cerului: Ardealul nu se dă! Nu!!! Cine vrea să-l ia să tragă sabia şi să şi-o încrucişeze cu a noastră. Vechiul spirit ardelean, călit în foc şi sânge, este gata să se lupte. Noi nu tratăm dacă vindem sau nu vindem trupul Ţării. Cine tratează… trădează. Dar, dacă sunt printre noi de aceia cari nu ştiu să moară pentru Ţară, vor învăţa să moară de mână de frate. Ni se cere să mulţumim pe alţii, nemulţumindu-ne pe noi. Ni se cere să ne legăm cu mâinile proprii lanţul de gât, să punem jugul pe grumazul Neamului şi să tragem la plug pentru aceia cari 1000 de ani ne-au supt sângele. Asta este dreptatea pe care vor să ne-o impună? Iar dacă ne ameninţă cu dezastre, ţinem să le declarăm făţişi că nu numai destinul Neamului românesc e în mâna noastră, ci şi al acelora care râvnesc avutul Ţărei noastre sau ajută pe acei care îl râvnesc. (…) Vor pace în Balcani? Atunci să ne respecte. Noi am luptat veacuri pentru Ardeal şi nu înţălegem să-l facem cadou nimănui. Noi ştim că cel care va încerca să-l ia îşi va semna singur sentinţa de moarte. România are cheia situaţiei în Europa. Când flăcările petrolu-lui românesc se vor vedea din Budapesta şi din mari depărtări, să se ştie că a sosit ceasul din urmă pentru cei care vor să ne ciuntească.

ROMÂNI ARDELENI, La răspântii istorice spiritul ardelean dârz şi categoric a luat hotărâri care l-au dus la realizarea idealului său naţional. Pe vechea linie a destinului nostru transilvănean, pe linia generaţiilor creatoare de istorie, pe linia luptei intransigente pentru libertate! A sunat ceasul luptei pentru apărarea eternelor noastre idealuri. Nu cedăm o palmă de pământ din sfintele noastre ogoare. STĂM GATA DE LUPTĂ!”

După 70 de ani de la cotropirea horthystă, tot aceasta este chemarea: „Să stăm gata de luptă!”. Împotriva celor ce vor să-şi facă autonomii – pe pământul nostru, în casa noastră, unde au intrat nepoftiţi, cu sabia –, pentru ca mai târziu să tragă noi graniţe; şi împotriva acelor partide româneşti şi a preşedintelui României, care vor să câştige capital electoral prin afişarea unei false dârzenii în problema naţională, dârzenie care, totdeauna, după alegeri rămâne la stadiul de vorbe goale. La fel ca în 1940, nădejdea dăinuirii Neamului şi Ţării este în noi, oamenii de rând!

Articol realizat de Petre ŢURLEA și publicat în PROMEMORIA 1940-1945 Nr. 3(26) septembrie 2010 Cluj-Napoca

Share

Lasa Comentariu